Sfatul zilei de 17 februarie
Despre falsa evlavie
„Tatăl, care vede între ascuns, îți va răsplăti la arătare”. (Matei 6, 18)
Domnul nostru Iisus Hristos, într-unul din primele capitole ale Evangheliei după Matei, adersându-Se celor ce postesc și vorbind de acel post bineplăcut lui Dumnezeu, spune:
„Nu fiți ca fățarnicii, nu faceți fapte bune precum fățarnicii”. Toate aceste lucruri care se cuvin făcuteîn numele lui DumnezeuOamenii „le-au adus pe pământ”, începând să le facă doar de văzul lumii. Domnul nostru se întristează văzând că toate cele ce ar trebui să pornească de la Dumnezeu și să se întoarcă la El au fost întinate pe pământ. El se străduiește necontenit să îndepărteze privirea și inima oamenilor de la lumea păcatului, făcându-le să se îndrepte spre cer.
Oamenii au scornit, din trufie, milostenii făcute, chipurile, pentru Dumnezeu, dar făcând abstracție de oameni; rugăciuni către Dumnezeu, dar care trec „pe lângă oameni”, post ținut doar pentru Dumnezeu, fără să țină seama de oameni. „Vai vouă, farisei fățarnici”, le spune Domnul celor ce lucrează cele ale lui Dumnezeu în mod formal, pentru a se slăvi cu slavă pământească; „primiți slavă unii de alții, iar slava cea de la unicul Dumnezeu nu o căutați” (Ioan 5, 44)!
Mântuitorului nostru, Cel vrednic de toată cinstea și slava pentru sine și nici nu a făcut voia Sa, ci voia Tatălui ceresc, acum El vede de cele mai multe ori oameni nevrednici, întinați, falnici care nu fac decât să caute necontenit pentru ei slava omenească, căutare care îi duce la fățărnicie.
Domnul ar vrea ca sufletele legate prea mult de pământ să se îndrepte spre cer, „precum săgeata care-și caută ținta”(cf. Isaia 49, 2). Adică direct spre Cel care vede cele ascunse și Care nu suferă prefăcătoria. Domnul cel drept le spune oamenilor care se roagă și postesc de ochii lumii: Să nu o faceți doar în fața oamenilor..., ci în fața Părintelui ceresc, Cel ce vede în taină... „Domnul vrea să ne adune pe toți înaintea Părintelui Său și al nostru”, să tindem spre El cu privirile și cu cugetul, depășind evlavia de fațadă, statornicind acea negrăită relație cu Tatăl, Cel ce ne cunoaște „în taină”, până în adâncul cel mai sincer și mai de preț al sufletului. Părintelui tău cel de taină îți va răspunde și Se va descoperi tot în taină.
Îți va vedea nu numai rugăciunea neputincioasă, ci și postul cel dinăuntru al inimii tale și chiar păcatele ei, săvârșite pe ascuns. Pătrunzând în adâncurile întinate ale sufletului tău, el nu se va îngrețoșa și nu se va îndepărta de tine.
Un om s-ar îndepărta; Dumnezeu nu. Dimpotivă, El își întinde mâinile, ziua și noaptea, spre poporul „nesupus și cârtitor” (Is 65, 2), pentru a înfrânge cerbicia inimilor și a le aduce la El și pentru a revărsa asupra inimilor care Îl caută acel suflu de viață proaspătă care să facă din ele „locaș al lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 22).

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia