de Simeon Kraiopoulos | Vizionări: 3951
Arhimandritul Simeon Kraiopoulos ne învață că înainte de a porni la lucru trebuie să înțelegem bine lucrurile. Înțelegând corect viața duhovnicească avem șanse mari de izbândă. Noi ca și creștini ortodocși ar trebui să pricepem bine lucrurile.
Ce înseamnă pun început bun? Ce înseamnă în faptă pun început bun ?
Să începem cu partea teoretică, cu partea psihologică pe care trebuie să o înțelegem. Apoi vom trece la partea practică.
Cel care spune că pune început bun spune, cu alte cuvinte:
„Mă predau pe mine lui Dumnezeu. Îmi silesc sinele să se supună lui Dumnezeu, să asculte de Dumnezeu, să-L iubească pe Dumnezeu, să facă voia lui Dumnezeu!”.
Astăzi cineva a mers la biserică, s-a cucernicit, a fost atins în suflet și spune: „Dumnezeul meu, până astăzi m-am jucat. De astăzi mă încredințez Ție!”. Sau cineva a citit o carte duhovnicească sau a ascultat cuvântul lui Dumnezeu și spune: „ Am terminat cu minciuna. Pun început. Mă încredunțez pe mine lui Dumnezeu și pun început ca de aici încolo să fac voia Sa!.
Cel care face acestea cinstit, sincer, din tot sufletul lui, fără nici o reținere și fără nici cea mai mică șovăială și se va încredința lui Dumnezeu , aș putea spune că deja din ziua următoare nu va putea spune pe deplin: „ Ieri am pus început, ieri m-am încredințat lui Dumnezeu și astăzi continui aceasta !”. Dacă este onest cu sine, simte și astăzi nevoia de a face ceea ce a făcut ieri, adică să spună: „ Dumnezeul meu, eu astăzi Te cunosc prima oară. Astăzi pentru prima oară vin în contact cu Tine. Astăzi, Dumnezeule simt nevoia să mă încredințez Ție!”. Deși, acestea le-a spus și le-a făcut și ieri. Nu înseamnă că ieri s-a amăgit pe sine. Nu. Sincer și cinstit a făcut-o ieri, însă totodată simte nevoia să facă și astăzi.
„SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA” – Arh. Simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009