Există foarte puține detalii istorice în cartea lui Maleahi. Maleahi era aparent cunoscut autorului Ecleziastului la începutul secolului al II-lea î.Hr.. Datorită elaborării mai multor teme în cartea lui Maleahi, majoritatea cercetătorilor o datează între Hagai și Zaharia, cu puțin înainte ca Neemia să vină la Ierusalim în 445 î.Hr..
Sfântul Proroc Maleahi, din seminţia lui Levi, din ţinutul lui Zabulon, s-a născut în satul Sofes, după întoarcerea din robia babilonică (538 î.Hr.).
Cronologic vorbind, el este ultimul dintre Prorocii mici. După proorocul Maleahi nu a mai fost nici un prorooc în Israel, până la venirea Înainte-Mergătorului, adică a Sfântului Ioan Botezătorul. Încă de tânăr, Maleahi a dus o viaţă superioară, întru lucrarea virtuţilor. El s-a învrednicit de acest nume, care în limba ebraică înseamnă ,,înger’’, din două motive: mai întâi, pentru că era frumos la înfăţişare şi vesel; apoi, pentru că toate cele prorocite de către el se împlineau deîndată, chiar în ziua aceea, prin mijlocirea îngerului lui Dumnezeu care se făcea văzut şi întărea cuvintele prorocului.
Maleahi (ebraică מַלְאָכִי‎, transliterat Malʾaḫi, Mál'akhî) este ultima carte din Neviim și din Vechiul Testament. Este ultima carte din cartea celor 12 Profeți minori.
Cartea este atribuită frecvent unui profet cu numele de Maleahi. Deși denumiriea Maleahi a fost adesea înțeleasă ca un nume propriu, sensul său ebraic este pur și simplu "Solul / Mesagerul meu [adică al lui Dumnezeu]" (sau "solul / mesagerul său" în Septuaginta) și nu poate fi numele autorului în toate cazurile. Numele apare la 1:1 și la 3:1, deși este foarte puțin probabil că termenul să se refere la același personaj în ambele referințe.
„Prorocia, cuvântul Domnului, către Israel, prin Maleahi” - Maleahi 1:1
„Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Și deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutați: Solul legământului pe care-L doriți; iată că vine – zice Domnul oștirilor” - Maleahi 3:1
Astfel, există o dezbatere substanțială în ceea ce privește identitatea autorului cărții. Una dintre parafrazările Targum îl identifică pe Ezra (sau Ezdra) ca autor al cărții lui Maleahi. Sfântul Ieronim sugerează același lucru deoarece Ezra este văzut ca un intermediar între profeți și "marea sinagogă". Cu toate acestea, nu există dovezi istorice care să susțină această afirmație.
Cu toate acestea, numai cei aflaţi vrednici puteau vedea chipul îngerului; dar toţi, chiar şi cei nevrednici, puteau să-i audă glasul dând mărturie. Îngerul îl însoţea pe prooroc şi adeseori vorbea cu acesta aşa cum stă de vorbă un om cu prietenul său. Încă de tânăr s-a adăugat părinţilor săi şi a fost înmormântat în ţarina sa.
Profetul Maleahi s-a confruntat cu o seamă de probleme deosebit de dificile: preoţi care se vădeau neglijenţi în săvârşirea ritualurilor [cf. Maleahi 1:6-2:9]; neglijenţă manifestată de către popor în achitarea îndatoririlor şi în aducerea prinoaselor [cf. Maleahi 3:7-12]; căsătorii mixte cu femei de neam străin [cf. Maleahi 2:10-16]; atitudine de desconsiderare faţă de femeile de neam evreu [cf. Maleahi 2:16] (aspect care este considerat în sine ca un semn al slăbirii evlaviei faţă de Dumnezeu, ceea ce eroda viaţa de familie); abuzuri de natură financiară [cf. Maleahi 3:5-10]. Se presupune că Maleahi se afla în Iuda sau, poate mai exact chiar, în Ierusalim, la vremea scrierii cărţii [cf. Maleahi 2:11]. Majoritatea celor cărora se adresează prorocul erau fie foşti robi în Babilon, fie urmaşi direcţi ai acestora, care aveau o educaţie religioasă precară şi, în consecinţă, duceau o viaţă spirituală săracă. Ei cârteau împotriva lui Dumnezeu şi începuseră chiar să se îndoiască de dreptatea rânduielilor şi conducerii Domnului. Îşi doreau ca Dumnezeu să judece neamurile, trecând cu vederea faptul că o astfel de judecată ar începe, de fapt, chiar cu Casa Domnului [cf. Amos 3:2; I Petru 4:17].
Astfel, aşteptau din ce în ce mai ardent împlinirea făgăduinţelor mesianice, iar dezamăgirea de care aveau parte i-a lăsat în cele din urmă în indiferenţă. Goliciunea lor s-a vădit pe de-a întregul atunci când au început să săvârşească ritualurile fără simţire, ca pe nişte gesturi lipsite de orice fel de semnificaţie.
Unii savanți menționează existența unor afinități între Zaharia 9-14 și cartea lui Maleahi. Zaharia 9, Zaharia 12 și Maleahi 1 sunt prezentate toate sub denumirea "profetul, cuvântul lui YHWH." Mulți cercetători susțin că inițial această colecție era formată din trei profeții independente și anonime, două dintre ele fiind ulterior anexate la cartea lui Zaharia (ca ceea ce oamenii de știință numesc Deutero-Zaharia), iar a treia devenind cartea lui Maleahi.
Prin urmare, majoritatea cercetătorilor consideră cartea lui Maleahi ca fiind opera unui singur autor, care poate sau nu poate fi identificat cu denumirea de Maleahi. Împărțirea actuală într-un total de douăsprezece cărți ale profeților minori s-a realizat ca o paralelă cu cei doisprezece fii ai lui Iacob, care au devenit conducătorii celor douăsprezece seminții ale lui Israel. Enciclopedia afirmă că "ne aflăm fără nici-o îndoială în prezența unei abrevieri a numelui Mál'akhîyah, care înseamnă "Trimisul lui Yahweh".