-Părinte, se poate ca unul să trăiască în nepăsare, iar când va trebui, să mărturiască cu curaj?
-Ca cineva să facă asta, trebuie ca inima lui să aibă bunătate, duh de jertfă. De aceea am spus să cultive noblețea, duhul jertfei. Unul să se jertfească pentru celălalt. Vezi pe Sfântul Bonifatie și pe Sfânta Aglaida. Aveau acea viață vrednică de plâns în Roma, dar când stăteau să mânânce mintea lor mergea la săraci. Alergau să dea mai întâi mâncare la săraci și după aceea mâncau ei.

Cu toate că erau stăpâniți de patimi, aveau bunătate și îi durea inima pentru săraci.

Aveau duh de jertfă, de aceea Dumnezeu i-a ajutat. Și Aglaida, deși trăia o viață păcătoasă, îi iubea pe Sfinții Mucenici și se interesa de sfintele moaște. I-a spus lui Bonifatie să meargă cu alți slujitori ai ei în Asia Mică, ca să adune și să cumpere sfinte moaște ale Mucenicilor și să le aducă la Roma. Iar acela i-a spus zâmbind: ,,Dar dacă-ți vor aduce și moaștele mele, le vei primi?” ,,Nu glumi cu acestea” – îi spune aceea. În sfârșit când a ajuns în Tars și s-a dus în arenă ca să cumpere sfintele moaște, urmărea muceniciile creștinilor și îndată a fost mișcat de neclintirea lor. A alergat, a sărutat legăturile și rănile lor și le-a cerut să se roage, ca să-l întărească Hristos și pe el să mărturisească în public că este creștin. Așadar, a mărturisit și el în arenă, a primit nevoința mucenicească și însoțitorii lui i-au cumpărat moaștele și le-au adus la Roma, unde îngerul Domnului a înștiințat pe Aglaida de întîmplare. Astfel s-a împlinit ceea ce proorocise Bonifatie zâmbind, înainte de a pleca la Roma. Apoi aceea, după ce și-a împărțit averea a trăit în nevoință și sărăcie încă 15 ani și s-a sfințit. Vedeți, nu au fost ajutați, de aceea mai înainte fuseseră atrași spre rău și deviaseră.
Însă aveau duh de jertfă și de aceea Dumnezeu nu i-a lăsat până în sfârșit.

Trezire duhovnicească-Paisie Aghioritul-Schitul Lacu- Sfântul Munte Athos 2000