Păcatul a devenit o noblețe și nemernicia o virtute într-o lume în care valorile sunt răsturnate de vip-urile mediatizate frenetic prin toate mijloacele publicitare. Circul politic și viața intimă a starurilor stau in pole position-ul gazetelor de „succes” hrănind o populație dornică de adrenalină. Cine în contextul acesta se mai gândește la suflet, sau cine-și mai pleacă genunchii cu smerenie la rugăciune pentru drama acestei lumi? Tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate spunea părintele Arsenie Papacioc, numai că cine mai gândește astăzi la așa ceva? Cuviosul Paisie Aghioritul vede așa lucrurile:
Părinte, ați spus cuiva că va fi război? Așa am auzit . Este adevărat?
-Eu nu spun nimic și lumea spune ce vrea. și de-aș ști ceva, unde s-o spun?
-Părinte, ce lucru barbar este războiul!
-Dacă oamenii n-ar avea această...,,noblețe” a păcatului, n-am fi ajuns la acest lucru barbar. Mai barbar lucru este catastrofa morală. Oamenii se deosebesc sufletește și trupește.
Cineva îmi spunea:
,,Se spune despre Atena că este ,,junglă” dar nimeni nu pleacă de acolo!
Toți o numesc ,,junglă” și toți se adună în ,,junglă”.
Cum au devenit oamenii! Ca animalele! Știți ce fac animalele? La început intră în grajd, se balegă, urinează... După aceea bălegarul începe să fermenteze. Cum începe să fermenteze, simt o căldură. Nu le lasă inima să plece din grajd; le place.
Așa și oamenii, vreau să spun că simt căldura păcatului și nu-i lasă inima să plece. Înțeleg că miroase urât, dar nu-i lasă inima să plece, din căldura aceea. Iată, de va intra acum unul în grajd, nu va putea suferi mirosul urât.
Altul care e mereu în grajd nu e deranjat; s-a obișnuit.

Paisie Aghioritul - Cu durere și dragoste pentru omul contemporan - Editura Schitul Lacu