”Lucrarea virtuții este păzirea poruncilor lui Dumnezeu”

-„Prin ce-și va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale”. Dacă trăiești potrivit poruncilor lui Dumnezeu, te vei împrieteni cu Dumnezeu..

Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, se cuvine să păzim poruncile Lui. Când iudeii au spus ,, noi avem tată pe Avraam”, Hristos le-a spus: ” Nu aveți părinte pe Avraam, ci pe satana, căci dacă ați fi fost fiii lui Avraam, ați fi făcut faptele lui Avraam”.

-Din ce motiv a dat Dumnezeu poruncile? Oare nu pentru îndreptarea noastră? Păzind poruncile lui Dumnezeu, lucrăm virtutea și dobândim sănătatea sufletului. ”Lucrarea virtuții, spune Sfântul Isaac, este păzirea poruncilor lui Dumnezeu”.

- Avva Isaia spune: ” Omul are nevoie de o inimă vitează și mare, ca să se îngrijească de păzirea poruncilor Domnului”.

- Așa este. Pentru a păzi cu scumpătate poruncile lui Dumnezeu, este nevoie de bărbăție, de vitejie și de trezvie. De aceea caută să afli ce anume îți lipsește și ce vrea Dumnezeu de la tine; să cercetezi ce ai făcut și ce trebuia să faci, dar nu ai făcut. Să spui în sinea ta: ” Bine, pe mine mă odihnește ceea ce fac, dar oare pe Hristos Îl odihnește?” și tu să te lupți să faci voia lui Dumnezeu. ” Pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre”, spune în Sfânta Scriptură.

Valoare are virtutea pe care o dobândești în libertate, fără constrângere. Omul trebuie să simtă virtutea ca pe o necesitate, iar apoi să lucreze ca să o dobândească. Nu că Dumnezeu are nevoie ca noi să săvârșim, voia Lui, ci noi avem nevoie să facem voia Lui, ca să ne eliberăm de omul nostru cel vechi.

Toată nevoința credinciosului trebuie să aibă drept țintă păzirea cu scumpătate a poruncilor lui Dumnezeu. Căutând omul să împlinească voia lui Dumnezeu, se apropie de El, și atunci, fără ca s-o ceară, primește Harul dumnezeiesc, adică ia apă direct de le izvor.

Volumul V Patimi și Virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul (Editura Evanghelismos; București 2007)