„Viața și moartea mea depind de ceilalți, căci, dacă l-am câștigat pe aproapele meu, L-am câștigat pe Dumnezeu...” Sf.Antonie Cel Mare
De la aceste cuvinte am plecat atunci când am construit portalul catehetica.ro considerând că de aici pleacă lupta duhovnicească pentru a ne asemui cu Hristos Dumnezeul nostru.
Părintele Vasilios Bacoianis a dat titlul unei cărți după un laitmotiv al vremurilor noastre - Nu te mai suport - deoarece mai mult ca oricând în istorie oamenii s-au înstrăinat unii de alții și au devenit dușmani:
Aproapele nostru este temelia vieții duhovnicești
Ne-am obișnuit cu noțiunea de „om” și nu se mișcă prezența, existența, măreția omului. Însă, oricât de păcătos ar fi acesta, este „frământătura sfântă”, chipul lui Dumnezeu (Facerea 1, 27).(oare am conștientizat aceasta?)
Și, așa cum avem evlavie față de sfintele icoane din biserici, suntem datori să avem și față de om, pentru că acesta este icoana, „chipul” lui Dumnezeu. Patriarhul Avraam s-a închinat până la pământ în fața celor trei bărbați necunoscuți care l-au vizitat în cortul lui (v. Facerea 18, 2). „Trebuie să ne închinăm fraților care ne vizitează ca și cum ne-am închina lui Dumnezeu Însuși, așa cum a făcut și Avraam!”, le spunea părinților Ava Appolo.
Și acest sfânt a ținut porunca, arătând în chip practic respectul față de făptura omenească, pentru care Hristos Și-a vărsat sângele.
Disprețuirea omului, a „chipului” lui Dumnezeu, înseamnă disprețuirea lui Dumnezeu Însuși.
Înlăuntrul nostru nu există viață duhovnicească!
Domnul a grăit: „Iar a doua poruncă (după prima, care spune să-L iubim pe Dumnezeu – Matei 22, 37), la fel ca aceasta: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!” (Matei 22, 39).
Vedeți că Domnul ne cere în același chip să ținem a doua poruncă (iubirea aproapelui) ca și pe prima (iubirea lui Dumnezeu)?
Adică nu dă întâietate poruncii față de El! Pe cât de important este să-l iubești pe Dumnezeu, pe atât de important este să-l iubești pe aproapele tău!
Adică omul nu poate să spună: eu îmi întorc întreaga atenție spre iubirea de Dumnezeu, dar mă arăt nepăsător față de aproapele!
Cu atât mai mult nu poți să spui că-l iubești pe Dumnezeu când urăști pe fratele tău!
Dacă spui aceasta, conform Sfintei Scripturi, ești mincinos: Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe aproapele său îl urăște, mincinos este! (I Ioan 4, 20). Așa cum nu se împacă focul cu zăpada, la fel nu se împacă ținerea de minte a răului cu iubirea lui Dumnezeu! Iubirea de Dumnezeu trece neapărat prin iubirea față de aproapele. „De la aproapele vin și viața, și moartea”.
Ava Ioan Colov ne învață: „Prin înțelepciune se ridică o casă” (Pilde 24, 3).
„Nu este cu putință să zidească cineva casa de sus în jos, ci de la temelia în sus. Temelia este aproapele, ca să-l câștig și să-l folosesc întâi. Că de el sunt atârnate toate poruncile lui Hristos”:
Dacă-l disprețuiești, „toată osteneala nevoinței tale se arată lipsită de folos, nu este primită de Dumnezeu” și ești un „străin”, un necunoscut” pentru Domnul. Pentru tine nu există viață duhovniocească, nici mântuire, ești un om mort!
Deci, dacă vrei să te înalți pe culmile duhovnicești, smerește-te, cinstește-l pe aproapele tău!
„Nimic nu poate să ne ridice din mizeria patimilor ca blândețea, smerenia și iubirea față de aproapele”.
„Când te porți bine față de aproapele tău, dobândești tu însuți multă smerenie și mari virtuți fără osteneală.”

Nu te mai suport – Arhimandrit Vasilios Bacoianis – Editura Tabor – 2011

1. Nu te mai suport!

2. Acest om mi-a devenit nesuferit!

3. De ce sa-i iubesc pe semeni?