Rațiunea întotdeauna ne joacă feste și adesea oamenii predispuși spre a înțelege lucrurile prin propriile puteri sunt nesăbuiți. Omul modern este deasemenea un uzurpator al stăpânirii lui Dumnezeu prin modul lui de a se ridica mai presus de cele pe care le poate înțelege și tălmăci. Oamenii mari de știință au ajuns să se smerească abia la întâlnirea cu veșnicia sau cu un eveniment ce le punea în pericol întreaga existență și înțelegeri bazate pe rațiune. Oamenii simpli și credincoși au fost dintotdeauna mai luminați de Dumnezeu deoarece prin smerenia lor au fost capabili să primească darurile lui Dumnezeu fără a se înălța, fără a se trufi. Acesta este un motiv pentru care anume lucruri Dumnezeu nu ni le descoperă și ne lasă să ne chinuim. Sfântul Teofan Zăvorâtul pornește în tâlcuirea lui de la cuvintele Scripturii:
Domnul le-a spus ucenicilor Săi că urma să pătimească, dar ei n-au priceput nimic din cele auzite: „Cuvântul acesta era ascuns pentru ei”.
Mai apoi, însă, ,,au socotit să nu știe decât pe Iisus Hristos Cel Răstignit”. Când nu venise încă vremea, n-au priceput nimic din această taină; dar când a venit vremea, au priceput, au predanisit și au lămurit acest lucru tuturor. Așa se întâmplă cu toți, și nu numai în privința acestei taine, ci și a orcărei alta. Ceea ce e de neînțeles la început se lămurește cu timpul, de parcă ar pătrunde o rază de lumină în conștiință și ar lumina ceea ce e întunecat. Dar cine face acest lucru? Domnul Însuși, harul Duhului, care trăiește în cei credincioși, îngerul păzitor, însă nicidecum  omul însuși.
El primește doar, nimic altceva. Oricum unele lucruri rămân de nepătruns întreaga viață și nu numai pentru unul sau altul, ci pentru întreaga omenire. Omul este înconjurat de lucruri neînțelese: unele i se lămuresc de-a lungul vieții, altele rămân nelămurite toată viața – se vor lămuri dincolo - , iar asta chiar pentru mințile de Dumnezeu luminate.
Dar de ce nu ni se descoperă acum?
Pentru că unele lucruri întrec puterea noastră de înțelegere, deci nici nu merită să mai vorbim de ele, altele nu ni se descoperă pentru că ne-ar duce vătămare să le aflăm mai înainte de vreme.
În viața de dincolo, multe se vor lămuri, dar vor apărea noi lucruri și noi taine. Mintea zidită nu va duce niciodată lipsă de taine nepătrunse. Ea se răzvrătește împotriva acestor legături.: legăturile tainei însă nu se vor rupe. Așadar, smerește-te, mintea trufașă, sub mâna cea tare a lui Dumnezeu; smerește-te și crezi.

Sfântul Teofan Zăvorâtul - Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an
Colecția Părinți Ruși - Editura Sophia București 1999