Taina adâcă a suferinței omenești - Simeon Kraiopoulos
Fiți cu luare aminte! De câte ori ne arătăm interesul pentru ceilalți și suferim pentru ei, dar totuși nu ardem pentru mântuirea lor? Vi se pare straniu? Să zicem că vizităm un bolnav pe patul de suferință sau auzim despre el și îl compătimim, ne pare rău și poate ne și rugăm pentru el să se vindece. Dar cât ne pasă, oare, dacă acest om este pe calea mântuirii, dacă se va mântui? Și se poate ca de multe ori acest lucru să depindă de atitudinea pe care o luăm noi, de ceea ce vom spune. Oare nu putem face altceva? Să ne rugăm, adică, lui Dumnezeu, dar să audă Dumnezeu că, împreună cu ceilalți, ne pasă de mântuirea acestui om, ne pasă ca el să se mântuiască.
Este un lucru sigur că trebuie să mergi să vizitezi un bolnav, sau să fii încredințat că are medicamente sau bilet să se întoarcă aceasă, când iese din spital. Sunt bune toate aceste lucruri, nu sunt rele.
Dar în zilele noastre problema cea mare nu este că lipsesc acestea, de vreme ce, mai mult sau mai puțin ,toți sunt asigurați.
Cine nu are medicamente sau bilet să se întoarcă aceasă sau cine nu are pe cineva de-al lui care să-l viziteze? Este sugestiv faptul că și noi, creștinii, ca și cei care cred că sunt mai buni, ne purtăm ca și cum nu am vrea să vedem adevărul, întregul adevăr, să ne inspirăm din tot ceea ce ne înconjoară și să facem ceea ce trebuie să facem.
Adică, așa cum spuneam altădată, aduceți-vă aminte că Dumnezeu poate preveni îmbolnăvirea cuiva și îi poate vindeca pe toți bolnavii. Nu poate? Cum putem spune așa ceva?! Suntem mai iubitori de oameni noi cei care nu avem putere?
Și ca să înțelegem mai bine acest lucru, dacă vă aduceți aminte, spuneam că, dacă cineva dintre noi ar fi avut putere să vindece bolnavii, și-ar fi arătat iubirea lui de oameni prin faptul că ar fi trecut pe la toate spitalele și pe la toate clinicile și i-ar fi vindecat pe toți. Dumnezeu însă, Domnul nostru, are puterea să o facă și nu o face.
Prin urmare, problema noastră nu este să-l vindeci pe celălalt. Da, înțeleg să-l mângâi, în suferință, să-i ții companie, ca să-i ușurezi încercarea prin care trece, să-i dai ceva material, care îi lipsește.
Însă problema este o taină mare și adâncă: Dumnezeu, fiind Dumnezeu, îl lasă pe om să sufere, deoarece omul a ajuns să se îmbolnăvească prin atitudinea și faptele sale.
Însă Dumnezeu este Dumnezeu, îl mustră pe om dar nu este nemilostiv, nici nu face cum facem noi când poate uneori spunem: „Așa-i trebuie! O să-i arăt eu!” Nu, Dumnezeu este numai iubire! Iar dacă lasă pe cineva să se îmbolnăvească, este spre binele lui. Ne gândim la acest lucru? Adică, s-a îmbolnăvit omul și îl doare; vrea , nu vrea, o să treacă prin toate, ca să iasă până la urmă binele pe care îl vrea Dumnezeu. Ne pasă de acest lucru, ne preocupăm de el, facem o rugăciune și îl ajutăm în acestă direcție, așa încât să se folosească de boala lui, să iasă sfințit de acolo, și dacă îi este dat să lase lumea aceasta, atât de mare să-i fie pocăința, întoarcerea și comuniunea cu Dumnezeu încât să se mântuiască? Nu ne preocupă foarte mult acestă problemă și nu ne interesează prea mult. De vreme ce de toate celelalte oamenii nu au atât de mare nevoie astăzi, ar fi de dorit, în zilele noastre, să existe o astfel de pronie așa încât, câtă vreme Dumnezeu vrea ca fiecărui om să-i fie de folos să pătimească, să devenim mădulare ale Sale, să avem folos fie dintr-o boală, fie din diferite greutăți, fie din alte accidente. Va urma.....

Taina Mantuirii – Arh. Simeon Kraiopoulos - Editura Bizantina 2012