Una din marile probleme ale veacului în care trăim este desigur IGNORANȚA, felul în care omul se îndreaptă cu desăvârșire spre lucrurile efemere și pierde esența lucrurilor, esența vieții. Din cauza ignoranței nu cunoaștem istoria și suntem condamnați să o repetăm, din cauza ignoranței ne lăsăm păcăliți și târâți în cele mai josnice fapte, din cauza ignoranței ajungem la suicid, din cauza ignoranței ajungem în brațele sectelor sau a diferitelor religii păgâne care ne nenorocesc și nu în ultimul rând creștinul din cauza ignoranței nu lucrează mântuirea în duhul adevărului. Părintele Simeon Kraiopoulos în „Taina Mântuirii” ne avertizează despre:
Ignoranța vinovată!
Se poate așadar să aibă cineva râvnă pentru Dumnezeu. Iar aici Apostolul Pavel se referă și la situația sa, atunci când a mers în Damasc, crezând că ceea ce făcea era plăcut înaintea lui Dumnezeu. Și totuși, nu era deloc. Tot așa poate oricine să aibă o râvnă către Dumnezeu. Apostolul Pavel zice că au râvnă către Dumnezeu dar nu după cunoștință – fără cunoștința cea adevărată, așa cum e tradus.
Totuși, în continuare spune: neștiind dreptatea lui Dumnezeu. Acest neștiind nu are înțelesul că nu știau. Nu! Nu știau fiindcă, în cele din urmă, nu voiau să știe.
Cineva poate rămâne în ignoranță fiindcă e limitat în cunoaștere, nu știe. Dar poți rămâne în ignoranță în legătură cu aceste teme și pentru că nu vrei să le cunoști.
Apostolul Pavel se duce ca Saul, cu această râvnă, să facă ceea ce face, ceea ce i se spusese să facă. Dar fiindcă în adâncul lui vrea să cunoască adevărul lui Dumnezeu, de aceea și Dumnezeu intervine în mod special și i Se arată pe cale: „Saule, Saule, pentru ce mă prigonești?”
Ziceam și altădată că Dumnezeu, Domnul nostru, va da fiecăruia ceea ce îi trebuie.
Dumnezeu știe dacă avem dispoziția să cunoaștem adevărul. Însă dacă rămâi în ignoranță nu rămâi fiindcă nu ți S-a arătat degrabă Dumnezeu, ca și apostolul Pavel, să te îndrume. Dacă rămâi în ignoranță nu rămâi pentru că așa s-au întâmplat lucrurile sau fiindcă te-a neglijat cineva, ci pentru că nu ai o dorință mai adâncă să cunoști voia lui Dumnezeu.
Poți să ai râvnă și să faci diverse lucruri, dar nu au nici o valoare, fiindcă râvna ta nu este după cunoștință.
Noi toți cei care suntem aici (sau care citim aceste rânduri) o să plecăm cu totul schimbați, ca dintr-un început care are o continuare, dacă stăm în fața lui Dumnezeu cu sinceritate și cu cinste. Fiindcă avem minte și putem pricepe aceste lucruri, putem să credem și ne putem determina sinele să ia atitudinea corectă, să se plaseze corect și să dorească după dreptate.
Dumnezeu asta așteaptă și îndată va veni să ajute, dacă ai îndrăzneala să-i spui cele de taină ale tale:
„Dumnezeul meu, de atâția ani pretind că sunt creștin, dar văd că am fost creștin atât cât nu mă forțau împrejurările să ies din confortul meu, să ies din voia mea, să renunț la viața pe care o trăiam în lume. Hristoase al meu, văd clar că niciodată nu am fost înaintea ta așa cum vrei tu, niciodată nu m-am apropiat de tine cum ai fi vrut Tu, niciodată nu am avut adevărata comuniune cu Tine, niciodată nu am crezut cu adevărat în Tine, nu m-am dat Ție.
În adâncul meu niciodată nu am vrut să faci în sufletul meu ceea ce vrei să faci ca un Dumnezeu, niciodată nu Ți-am dat această libertate. Niciodată!
Totuși, acum mă ofer Ție, Doamne, și mă încredințez Ție, și Îți dau inima mea, după cum ai zis Tu: Dă-mi Mie, fiule, inima ta. Orice s-ar întâmpla, să faci din mine ceea ce voiești Tu.
Să-mi dai și cunoaștere, și dragostea Ta, bucuria Ta, luminarea Ta și să mă faci omul Tău.
Iar eu voi face voia Ta, ca să nu mai fiu ca cel care are râvnă dar fără cunoștință, și să ascult de tine și să Te urmez, orice mi s-ar întâmpla.”

Taina Mântuirii – Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină – 2012