de Teofan Zavoratul | Vizionări: 2660
Sfântul Teofan Zăvorâtul ne încredințează de faptul că Hristos a lăsat creștinilor „un Domn, o credință și un botez” și că El nu poate fi cap al mai multor trupuri în același timp. Dintotdeauna a existat o mărturisire de credință care a stat la baza autenticității credinței. Dacă sfinții apostoli și sfinții părinți ne-au lăsat această marturisire de credință, de ce oare alții au adus o altă mărturisire? Pot dovedi sectele că mărturisirea lor de credință este identică cu cea din primele veacuri? Câtă înșelătorie mișună în lumea aceasta debusolată!! Cum s-au inventat, s-au născocit până astăzi peste 30.000 de secte care se autointitulează creștine dar nu au nimic comun cu creștinătatea dintru începuturi. Dar iată ce ne spune Sfântul Teofan:
Preoții, cărturarii și bătrânii nu au crezut în Domnul. Spre a-i aduce la credință, Domnul le-a pus întrebarea: ,,Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?”, subânțelegându-se aici: ,,Judecați fără patimă cu privire la acest lucru, și judecata voastră vă va duce la credință”. Ceea ce s-a spus cu privire la Ioan se poate spune și cu privire la orice întâmplare care a însoțit venirea Domnului în trup și cu privire la însăși această venire, cu toate cele legate de ea. Să judece fiecare toate aceste lucruri. Concluzia va fi una singură: ,,Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu este Acesta”. Pot veni felurite gânduri, se pot naște nedumeriri, pot apărea așa-zise nepotriviri, însă la capătul tuturor cercetărilor va lua naștere desăvârșita încredințare că nu este alt adevăr afară de cel înfățișat în Evanghelii și în scrierile Apostolilor.
,,Mare este taina dreptei credințe: Dumnezeu s-a arătat în trup”.
Această taină, rămânând în sine o taină, va deveni limpede pentru minte, pentru că aceasta, cercetând cum stau lucrurile, se vede silită de conștiință să mărturisească faptul că așa este, iar nu altfel.
Necredincioșii fie că nu cercetează totul cum se cuvine, fie că cercetează superficial, cu minte străină, fie că au dispoziția nefericită de a se împotrivi cerințelor credinței și, pentru a-și îndreptăți necredința, se mulțumesc cu orișice dovezi care îi ajută să o tăgăduiască.
Pe credincioși îi clatină cuvintele necredincioșilor fiindcă se mulțumesc cu simpla credință, fără să-și lămurească temeiurile ei. Aceste cuvinte îi prind pe picior greșit , de aceea se și clatină.
Sf. Teofan Zăvorâtul - Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an
Editura Sophia, București 1999 - Colecția Părinți Ruși (II Tim. 4, 9-22; Lc. 20, 1-8)