Suferința aduce în suflet mai mult folos decât orice altceva!
,,Dă-mi și altă durere”

Frații mei, de fiecare dată când prăznuim un sfânt, o sfântă - și așa cum știți în fiecare zi prăznuim sfinți – pomenirea acestora să fie un prilej să vedem mai clar lucrurile și, ajutați de aceștia, să ieșim din nesimțirea, din mocirla, din trândăvirea noastră. Să lepădăm acel duh pe care în mod obișnuit îl avem toți, că lucrurile sunt grele, că nu putem să trăim așa cum vrea Dumnezeu. Aceasta este greșeala noastră. Că lucrurile stau așa ne dau mărturie Sfinții Bisericii, care sunt pilde vii că cineva poate să se sfinșească așa cum s-au sfințit toți aceștia. Să știți că nu facem deloc bine când îi cinstim pe sfinți dar nu le urmăm câtuși de puțin exemplul, nu înaintăm și noi pe calea urmată de aceia, nu ridicăm crucea lui Hristos așa cum au ridicat-o și au purtat-o ei.

Noi, oamenii de astăzi, suntem deprinși și dorim în toată vremea tihnă, ușurință, confort, satisfacție, odihnă. Nu este bună, însă viețuirea noastră. În această lume trebuie să ne dăruim pe noi înșine pătimirii lui Hristos, Crucii Măntuitorului, trebuie să ne dăm pe noi înșine martiriului. Mai mult sau mai puțin, toți vom mărturisi. Cel care în cele din urmă se va mântui, va trebui să treacă mai întâi prin martiriu. Desigur, nu este același martiriu pentru toți, însă cu toții vom trece printr-un martiriu.

Sfinții care au viețuit după vremea prigoanelor, după epoca martirilor și s-au nevoit în munți și în pustiuri, au trăit, așa cum se spune, martiriul conștiinței. La fel și Sfinții Părinți și toți sfinții până astăzi. Așadar, să dorim martiriul, să fim gata să-l exeperiem, să nu ne tânguim, să nu dăm bir cu fugiții, să vrem să scăpăm de acesta alergând într-un loc sau în altul. (va urma...)

Taina Suferinței – Arh. Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină 2007