Rasul durerii.
Sunt oameni care râd în fața suferinței, suferința lor sau a altora. Râsul în fața suferinței exprimă două naturi, deși are o singură înfățișare. Între acei ce râd în fața încercărilor grele sunt deosebiri esențiale.
Unii oameni râd în fața suferințelor dintr-o nesimțire, dintr-o infirmitate lăuntrică. Ei nu pot să înțeleagă suferința; nici n-o acceptă, nici n-o înlătură. Acești oameni râd pentru că nu văd, pentru că sunt lipsiți de omenie.Alții râd, n-au ce se face, râd că altfel i-ar doborâ durerea, râd să înșele, să mângâie propriul lor suflet sau pe al altora.În cazul acesta râsul este o terapeutică morală cu mari roade.Cine râde de suferința lui și a altuia, fără ca acest râs să aibă o temelie de adâncă umanitate, adică să fie îndemn, depășire, leac împotriva răului [...]
citește tot articolul