Fragilitatea omului.
Omul, odată cu vremea, a simțit cum îi cresc puterile. Știința și tehnica, cele două expresii ale geniului său pământean,
l-au făcut să se creadă stăpânul lumii, începutul și sfârșitul lucrurilor, puternicul conducător și modelator al vieții. O certitudine desăvârșită părea că l-a cuprins.Dar, când s-a crezut mai tare, a căzut pe sufletul său un grăunte de greutate și s-a spart ca un porțelan.
Adesea omul își uită cine este; se socotește Dumnezeu. Cu adevărat el este față a lui Dumnezeu, are putere și lumină, dar are și slăbiciune, întuneric.
Când omul uită aceste lucruri, trece prin grele încercări.Ființa noastră este uneori atât de esențial lovită, încât ne putem sfărâma. Sunt împrejurări când nu avem nici prețul unei frunze. Fragilitatea ființei noastre este o relitate de care [...]
citește tot articolul