Dar de unde vine această patimă? Cum începe? Cu ce se hrănește? Ce trepte străbate în dezvoltarea sa? După ce semne poate fi recunoscută?
Această ultimă problemă este deosebit de importantă, fiindcă cel mândru nu-și vede, de obicei, păcatul. „Un oarecare bătrân iscusit îl povățuia pe un frate să nu se mândrească, însă acela, orbit de mintea sa, i-a răspuns.
„Iartă-mă, părinte, în mine nu se mai află trufie”.
Înțeleptul bătrân i-a răspuns.
„cu ce puteai, fiule, să-ți dovedești trufia mai bine decât cu acest răspuns?...”
În orice caz, dacă omului îi este greu să-și ceară iertare, dacă este supărăcios și bănuitor, dacă pomenește răul și îi osândește pe alții,
toate acestea sunt fără îndoială semne ale mândriei.
Despre aceasta scrie minunat Simeon Noul Teolog:
„despre cel pe care, atunci [...]
citește tot articolul