A fi smerit înseamnă a fi pregătit pentru darurile pe care Dumnezeu ți le poate oferi. Cugetând la aceasta putem înțelege cât de importantă este smerenia in viața duhovnicească și cât de necesară. Sfântul Teofan Zăvorâtul ne tâlcuiește taina smereniei și însemnătatea ei:
Bogatia smereniei.
Atunci când ești chemat undeva, nu te așeza la loc de frunte. Dacă generalizăm, reiese că întotdeauna și oriunde să te mulțumești cu partea cea mai umilă. În această regulă simplă se află cuprinsă pe scurt toată bogăția smereniei. Ia-o, șezi și cercetează toate împrejurările care pot să apară în viața ta și alege-ți dinainte, în oricare din ele, partea cea mai umilă. Aceasta va fi practica smereniei, care trece, puțin câte puțin, și înlăuntru, punând acolo ca temelie smerenia. Timpul va face, prin aceeași practică a smereniei,să crească această sămânță, iar smerenia va umple întregul suflet și trupul și toate faptele din afară. ,,Dar care va fi urmarea?” Măreția sufletească va străluci pe fruntea ta, atrăgându-ți cinstirea tuturor și se va împlini asupra ta cuvântul: ,,Oricine se înalță va fi smerit, iar cel ce se smerește va fi înălțat”. Tu însă, exersându-te în smerenie, să nu ai în vedere aceste urmări, ci smerenia în sine.

Ea va aduce singură în suflet o rânduială care naște fericire. Atunci când vine smerenia, toate grijiile lăuntrice iau sfârșit și nici un neajuns din afară nu mai este în stare să tulbure sufletul. Valul, dacă nu se izbește de piedici, se risipește fără zgomot în marea largă; așijderea nici necazurile din afară și dinlăuntrul nu lovesc sufletul smerit, ci trec oarecum pe deasupra lui, fără a lăsa urme. Aceasta este, ca să zica așa, întâietatea lumească a celui smerit; însă de sus ce lumină adumbrește, ce mângâieri i se trimit, ce libertate se deschide înainte-i!... Cu adevărat, smerenia singură cuprinde toate bunătățile...

Sfântul Teofan Zăvorâtul - Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an
Editura Sophia, București 1999 - Colecția Părinți Ruși)