de Cristian Stavriu | Vizionări: 2704
Sfatul zilei de 27 iunie
Chemarea noastră
„Și strămutându-și Avraam corturile, a venit și s-a așezat la stejarul Mamvri, care este la Hebron; și I-a zidit acolo un jertfelnic Domnului. (Facere 13, 18)
Jertfelnicul ridicat de Avraam are o importanță deosebită. El străbătuse deja tot pământul sfânt și, ajungând la Hebron, a putut să se odihnească la umbra unor palmieri, când va fi visat sau fi primit promisiunea odihnei veșnice și când, într-un elan de recunoștință, a înălțat cântec de laudă către cer. Oare nu ni s-a întâmplat vreodată și nouă așa ceva?
Când, după o luptă înverșunată cu pornirile noastre rele, ajungem în cele din urmă să ne supunem și să facem voia lui Dumnezeu, nu ne simțim atunci mai aproape de Dumnezeu, nu se apropie El mai mult de noi? Nu ni se arată atunci, fie și numai într-o infirmă măsură, făgăduința fericirii veșnice?
Poate că ne-ar fi plăcut să trăim pe vremea profeților, să încercăm și noi, ca și ei, o relație vizibilă cu divinitatea. Ne-ar fi plăcut să străbatem, împreună cu Saul, drumul Damascului, să vedem cu ochii noștri acele minuni pe care le-au văzut apostolii. Am vrut să obținem, fiind încă în viață, acea măreție, acea slavă care îi înconjură pe profeții Vechiului Testament, dar Domnul ne cheamă să fim „credincioși și în cele mici”, în acele nesfârșite mărunțișuri ale vieții cotidiene, care trec neobservate în ochii oamenilor. Iată în ce constă chemarea noastră.
Viața ne învață să renuțăm la propria noastră voință, ne înfrânge trufia, ne smerește ambițiile și părerea de sine. Domnul ne cheamă la marea nevoință a răbdării, ne îndeamnă să fim compătimitori față de aproapele nostru, ne cere uitare de sine și preocupare de semenii noștri, toate acestea părându-ni-se uneori că sunt lucruri care n-ar merita efortul. Dar nimic nu ne dă dreptul să desconsiderăm aceste obligații.
Când vom înțelege, în sfârșit, că voința lui Dumnezeu trebuie să ne fie sfântă în toate și că nimic nu trebuie considerat a fi sub demnitatea noastră - chiar dacă ni se par niște lucruri lipsite de importanță -, ci trebuie să le privim cu aceeași atenție și să le împlinim cu aceeași râvnă, spre slava lui Dumnezeu. Adevărul Evangheliei este foarte limpede în simplitatea sa; să-l acceptăm și să-l primim tot atât de simplu cum ar face-o un copil de vârsta fragedă.
„Adevăr vă spun: De nu veți reveni și nu veți fi precum copiii, nu veți intra în Împărăția cerurilor” (Matei 18, 3).
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia