Sfatul zilei de 5 mai
Veșnicia a și început
„Calea cea nouă și vie. (Evrei 10, 19)
A fost o cale nouă, fiindcă a fost o cale vie. Adesea oamenii caută în Evanghelie numai mijloace de a trece prin „valea morții”; nu caută ajutor și povață pentru a străbate „valea vieții”. Dar atunci când Hristos ni Se apropie de suflet, îi deschide acestuia „calea cea nouă și vie”. Ne dezvăluie că veșnicia a și început și că putem să o recunoaștem de pe acum, că nu trebuie să așteptăm pentru aceasta moartea.
Ne descoperă că nu putem intra în relație cu Dumnezeu doar după moarte, ci și în viață, fiindcă, înfățișând trupurile noastre „ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu ca pe închinarea noastră duhovnicească” (cf. Romani 12, 1), dobândim încă de aici, de pe pământ, Împărăția cerurilor prin comunicare și comuniune cu Dumnezeu.
Deplasându-ne, asemenea israelitenilor, prin pustiul vieții nu vom suferi de foame și de sete, fiindcă Domnul va merge înaintea noastră, și prin El ni se va da zilnic har mântuitor, lumină care luminează, pâinea vieții și izvorul adevărului, toate acestea întărindu-ne și desăvârșindu-ne sufletul.
Fără harul lui Dumnezeu, fără credință și iubire, am merge pe drumul păcatului, al egoismului, al desfătărilor, al superficialității - drum larg, dar care  nu duce la Împărăția lui Dumnezeu.
Calea cea nouă este calea renunțării la sine, a iubirii față de aproapele, o cale strâmtă și nu arareori presărată cu spini, o cale pe care trebuie să o străbatem sub povara crucii, dar ea este calea care ne duce la Domnul.
Ne vor ajuta să o urmăm luminoasa nădejde în viața veșnică și faptul că suntem în unire cu Domnul.
Mergând pe urmele Lui, va fi cu neputință să ne rătăcim. El este „calea, adevărul și viața” (Ioan 14, 6). Trebuie doar să ținem ochii deschiși, să avem conștiința trează și să fi dorit și căutat toată viața această cale.
Doamne! Oare mă voi încredința Ție doar în ceasul morții? arată-mi calea cea vie!
Învăță-mă să urmez acea cale sfântă care Ți-a fost deschisă Ție încă de la Bethleem, și pe care ai urmat-o trecând prin Nazaret și ajungând pe Gologota!
Ajută-mă să merg cu Tine pe această cale vie. Dăruiește-mi încă din timpul vieții mele măreață putere a nemuririi. Învață-mă să pot renunța cu desăvârșire la voința mea, să o spun voinței Tale! Când mă aflu în toiul muncii, copleșit de griji sau prins într-o luptă, în ceasul vreunui necaz pe care nu-l pot spune, la durere, la bucurie, bolnav sau teafăr, în sărăcie sau în belșug, ajută-mă să rămân mereu al Tău, ca să pot spune: „Părinte, în mâinile Tale” îmi pun duhul! (cf. Luca 23, 46)! Atunci viața mea va fi o cale spre cer!

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia