de Cristian Stavriu | Vizionări: 2580
Sfatul Zilei de 7 aprilie
Sprijin de nădejde
„Și iată, doi bărbați vorbeau cu El; aceștia erau Moise și Ilie.” (Luca 9, 30)
Iisus Hristos, în timpul viețuirii Sale pe pământ avea să simtă asupra Sa, încă de la început, greutatea crucii pe care avea să o poarte în cele din urmă. Sufletul Său suferea pentru sărmana, păctoasa omenire, pe care venise să o răscumpere, fiind El însuși întru totul „un om în suferință” (Isaia 53, 3).
Tânjea după compasiune, va fi avut nevoie uneori de un sprijin de sus. Și, iată, apar doi bărbați din lumea de dincolo, în care de multă vreme sălășuiau întru slava Tatălui ceresc. Trimiși de Dumnezeu, ei aveau să vorbească cu Iisus despre ceea ce urma să I se întâmple în puțină vreme: cele pământești păreau a se uni cu cele cerești, Dumnezeu îi trimetea pe Moise și Ilie să-I dea curaj și tărie Fiului Său înainte de trimisul ceas al Gologotei, să-I aducă lumina cerească înainte de mergerea Sa către întunecoasa vale a păcatelor omenești.
N-ar putea, oare, această minunată vedenie să ne arate și nouă că Domnul ne trimite și astăzi sufletele dragi ale apropiaților noștri plecați dintre noi, ca să ne mângâie și să ne sprijine? Această mare taină nu ne este dezvăluită, nu vom îndrăzni să spunem cu tărie că este așa, dar, întemeindu-ne pe Evanghelie, n-am putea spera oare într-o asemenea relație cu lumea cea nevăzută?
Legătura noastră întru Hristos cu această lume nu încetează niciodată. Moartea nu poate nimic din cele duhovnicești, ea nu este în stare să slăbească iubirea. „Dumnezeu nu este al morților, ci al viilor, fiindcă toți trăiesc întru El” (Luca 20, 38).
Ce bucurie să te gândești la ce a putut însemna minunata întâlnire de pe Muntele Taborului! Hristos, Care avea să-Și pună sângele la temelia Legii celei noi, stă de vorbă, înainte de patimile și de moartea Sa, cu doi reperezentanți ai lumii Vechiului Testament, care cu multe veacuri înainte I-au așteptat, tânjind, venirea și I-au prevestit jertfa răscumpărătoare. Cei vechi își puneau nădejdea în Cel ce urma să vină, noi ne-o punem în Cel ce a venit și toți, într-un cuget, cei cerești și cei pământești, Îi slăvim minunatul și prealăudatul Său nume.
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia
