Sfatul zilei de 20 iunie
Soarele vieții duhovnicești
„El face să răsară Soarele Său peste cei răi și peste cei buni. (Matei 5, 45)
Lumina solară are, dincolo de o imensă forță germinativă, și o incomparabilă splendoare. În zilele fără soare, cu un cer înnorat, toate par cuprinse de negură, natura își pierde frumusețea, devine rece, respingătoare parcă. Ajunge însă să răzbească de după un nor o singură rază de soare, că totul își schimbă înfățișarea, prinde viață, strălucește, de parcă ar râde și s-ar bucura. Căldura soarelui trezește viața până în măruntaiele pământului, omoară microbii, învinge frigul și bezna. Sub razele soarelui se topesc mormane de zăpadă și gheață, prefâcându-se în pâraie fertile. Soarele  se bucură cu lumina lui, dă căldură oamenilor și tuturor viețuitoarelor pământului, se reflectă și scânteiază în fiecare picătură de rouă, luminează fiecare firicel de iarbă, spre el se îndreaptă toate plantele, toate privirile.
Tot un soare, dar unul cu o lumină neînserată și cu o căldură veșnică există și în viața spirituală. Fiecare suflet omenesc, creat pentru fericirea veșnică, poate și trebuie să se bucure și să se „umple” de razele Lui. Acest soare este Adevărul veșnic, iubirea veșnică, binele veșnic care ne vin de le Milostivul Dumnezeu, Cel ce i-a poruncit Soarelui Său să răsară și peste cei buni, și peste cei răi.
Toți oamenii, primind în suflet acele minunate raze, pot să le reflecte mai departe, răspândind în jurul lor lumina și căldura lui Dumnezeu. Din păcate, nu toți suntem receptivi la această lumină, sufletul nu ne este întotdeauna deschis pentru a primi acele raze. Există oameni foarte capabili care nu te fac să simți în preajma lor acea încurajare, acea mângâiere pe care ni le transmit oameni mai puțin dăruiți, modești, dar care au în ei, ascunsă, acea rază de soare. Ei ne dau curaj, ne mângâie, ne readuc bună dispoziție, ne ajută să trăim. Au capacitatea de a ne face să privim partea luminoasă a vieții. Oricare dintre noi poate deveni, fie și numai într-o modestă măsură, „bun transmițător de lumină și căldură”. Jalnici și nefericiți sunt acei oameni despre care Însuși Mântuitorul a spus că „au iubit întunericul mai mult decât lumina” (Ioan 3, 19).
Cel ce iubește lumina merge spre Lumină, iar Lumina se reflectă în el. Fii atent, privește în jurul tău, înalță-ți privirea spre cer; cu siguranță că vei găsi acolo o rază de lumină.
Artă-le-o celor posomorâți, celor ce și-au pierdut nădejdea, adu-ți aminte și amintește-le și altora că dincolo de nori este soarele, trezește-le speranța în zile însorite. Apropie-te cu un zâmbet de copil de un bătrân; trezește în cei apăsați de grea trudă speranța în ajutorul lui Dumnezeu. Pe cei aflați în suferință fă-i să creadă că orice rău e spre bine în cei indiferenți sau căzuți în deznădejde aprinde o scânteie de bunătate. Caută să nu se micșoreze nicicând în tine puterea razelor de lumină și pentru aceasta fă să pătrundă în tine mereu lumina iubirii lui Dumnezeu, nu scăpa nicio rază de lumină, nu trece cu vederea nici cea mai mică nuanță a acelei splendori pe care o întâlnim la tot pasul, îndepărtează-te de tot ceea ce este impur, monstruos, sau fă să pătrundă acolo atotbiruitoarele raze de lumină.
Roagă-te lui Dumnezeu, Care dă „fiecăruia cu simplitate și fără-nfruntare” (reproșuri), soarbe din apa Lui vie, care-ți va fi ție și altora izvor nesecat, ia lumină netrecătoare de la Cel ce a spus: „Să lumineze luina voastră înaintea oamenilor” (Matei 5, 16). Să luăm de la El, odată cu lumina, și desăvârșita Lui bucurie și astfel vom face toți, laolaltă, să strălucească pe deplin Soarele Dreptății întru slava lui Dumnezeu.

Fiecare zi un dar lui Dumnezeu - Editura Sofia