de Cristian Stavriu | Vizionări: 2256
Sfatul zilei de 10 aprilie
Să ne rugăm neîncetat
„Părinte de voiești, depărtează paharul acesta de la Mine...Dar nu voia mea, ci voia Ta să se facă. (Matei 22, 42)
Cine ar putea să măsoare întreg abisul suferinței, cuprins în acest strigăt al dumnezeiescului nostru Mântuitor?
Venit pe pământ pentru a aduce suprema jertfă de răscumpărare pentru măntuirea neamului omenesc, Domnul a fost cuprins de tristețe pe măsură ce se apropia clipa acestei jertfe.
El, Dumnezeu și om fiind, purtând asupra sa suferința întregului neam omenesc, Și-a ridicat glasul către Tatăl ceresc, implorându-l să îndepărteze de la El paharul suferinței.
În același timp însă a mai adăugat câteva cuvinte care ar trebui să stea la temelia tuturor gândurilor și simțămintelor noastre:
„Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă”.
Când ni se pare câ suntem gata de orice sacrificiu în afara celui pe care și-L dorește de la noi Domnul, când ne rugăm din adâncul suflletului ca El să ne cruțe, ar trebui să domine în noi, pe cât ne este cu putință, convingerea că nu voia noastră, ci voia Lui să se facă.
Domnul nu ne oprește să ne rugăm, în timpul celor mai grele încercări, ci dimpotrivă. El însuși ne-a dat un model de rugăciune și prin dumnezeiescul Său exemplu ne-a arătat cum putem și cum trebuie să ne rugăm.
Să nu ne lăsăm cuprinși de amărăciune sau revoltă atunci când ni se pare că rugăciunea noastră a rămas fără răspuns.
Să ne amintim că n-a fost îndeplinită nici rugăciunea lui Hristos însuși, pornită din inima Sa copleșită de suferință. Paharul n-a fost îndepărtat de la Sine!
De ce ar trebui să ne mirăm noi, muritorii, ființe supuse păcatului, că rugăciunile noastre par să rămână uneori fără răspuns?
Să ne rugăm neîncetat, dar în același timp să și repetăm cu deplină credință, speranță și supunere: „Facă-se voia Ta, Doamne!”
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia