de Cristian Stavriu | Vizionări: 2360
Sfatul zilei de 14 ianuarie
Să ne punem în slujba oamenilor!
„Să aibă mărturie pentru faptele ei frumoase: dacă a crescut copii. Dacă i-a oaspețit pe străini, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă s-a dăruit pe sine întregii fapte bune”. I Timotei 5, 10
Așa erau diaconesele în primele veacuri ale creștinismului, credincioase, pline de râvnă, sensibile la toată suferința, neobosite, pătrunse de un singur gând și devotate unei singure strădanii: să facă totul întru slava lui Dumnezeu.
„Totul să fie făcute cu iubire” spunea apostolul Pavel. Ce putea să o inspire pe o asemenea femei să facă fapte de milostenie, ce putea să o întărească spre deplină jertfire de sine, dacă nu iubirea, în stare să încălzească, să dea viață și să sfințească totul în jurul ei. Uitând de sine, se dăruia întrutotul Domnului, iar, prin El, deplinei fericiri.
O asemenea slujire ne stă la îndemână și nouă. Domnul, Cel ce S-a arătat „slujitor” între oameni, i-a învățat și pe ucenicii Săi să slujească. Așa stau lucrurile și astăzi pentru adevărați Săi ucenici: toată viața este o slujire.
Ei „umblau din loc în loc făcând binele”, dându-și seama că „mai fericit este a da decât a lua” (Faptele Apostolilor 20, 35).
Iar când un asemenea suflet trece în veșnicie, „faptele sale îl vor însoți” (Ap. 14, 13).
Da, binele făcut nu moare, candela, odată aprinsă, nu se mai stinge; continuă să răspândească lumină mult timp după ce ființa dragă ne-a părăsit; înrâurirea sa rămâne la nesfârșit, nici măcar moartea nu poate să o nimicească; ea ne poate duce la cer.
O stea luminoasă, chiar dacă rămâne ascunsă privirilor noastre, nu se stinge niciodată. Un cuvânt bun vine la Dumnezeu; orice gest prin care căutăm să mângâiem și să dăm curaj unui nefericit, orice sfat bun dat la vreme, izvorăsc din izvorul unic al adevăratei iubiri.
În noi înșine și în alții nu încetează să se vădească, iarăși și iarăși, influența binecuvântată a celor ce nu mai sunt printre noi, dar care continuă să rămână vii și pe care îi simțim alături, cu bucurie și recunoștință, „fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, dar cele ce nu se văd sunt veșnice” (II Corinteni 4, 18).
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia
