Sfatul zilei de 1 februarie
Să aducem roade duhovnicești!
„Întru aceasta s-a premărit Tatăl meu ca voi să aduceți roadă multă” (Ioan 15, 8)
Se poate da slavă lui Dumnezeu nu doar printr-o moarte martirică sau printr-o lucrare misionară, ci „premărindu-L” pe Tatăl ceresc prin belșug de roade duhovnicești.
Pentru noi nu poate exista scop mai înalt decât acesta.
Să încercăm a-l atinge prin rugăciune și prin alte strădanii, cărora să ne dăruim cu tot sufletul. Ce roade așteaptă de la noi aflăm din Epistola către Galateni 5, 22: „Iar roada Duhului este iubirea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea, curăția”.
Câtă bogăție duhovnicească! Am, oare, măcar una dintre aceste calități? Când vine Domnul, în fiecare an, ca stăpânul viei, găsi-va, oare, rod pe vreuna dintre mlădițele mele?
Cu cât mai înflăcărată ne va fi credința, cu atât mai fierbinte iubirea, cu cât mai bogate bucuria și pacea, cu cât ne vom arăta mai răbdători în încercări și necazuri, mai buni și mai calzi față de semeni, mai capabili de sacrificiu în viață, cu atât vom premări mai mult numele Tatălui nostru ceresc.
Aduce roade plăcute lui Dumnezeu numai acea plantă pe care a sădit-o El și care rămâne în El. „Eu sunt vița; voi mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic”. (Ioan 15, 5)
În minunata vedenie a profetului Iezechil despre câmpul plin de oase omenești, acest câmp este asemuit cu un întreg popor. Ni se spune că pricina acestei prefaceri este că poporul acela „s-a desprins de la rădăcină”, a început să chircească, să se usuce, până când s-a piertificat cu totul.
Sufletul care rămâne nealtoit la butașul dumnezeiesc se usucă și zadarnic este să se aștepte de la el roade. „Că noi în El viețuim și ne mișcăm și suntem”. (Faptele Apostolilor 17, 28).
Iată condiția obligatorie pentru a da roade!

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia