Sfatul zilei de 12 mai
Rugăciune pentru izvorul iubirii
„Iar când duhul necurat a ieșit din om, umbla prin locuri fără apă și caută odihnă și nu găsește. (Matei 12, 43)
Stările intermediare sunt cel mai greu de suportat în viața duhovnicească. Vechiul a fost depășit, noul încă nu și-a făcut apariția. Cea mai grea perioadă din istoria poporului lui Israel au fost cei patruzeci de ani când a rătăcit prin pustiu. În Egipt încă se dedau la desfătări păcătoase, în pământul făgăduinței era fericirea promisă, dar în pustiu totul era gol, mort, fără viață.
Întocmai și tu, suflete al meu, nu suporți să rămâi multă vreme în pustiu și nu poți accepta legea interdicțiilor. Ne simțim apăsați și amenințați de primejdie când ne vedem casa dereticată și împodobită, dar goală, nelocuită. Dragostea noastră față de păcate poate fi înlocuită doar de o nouă iubire, dar legea ei nu poate fi înlocuită.
De aceea, în rugăciunile pe care le îndreptăm către Dumnezeu trebuie să cerem să ne trimită o comoară duhovnicească, una care să fie mai presus de cea la care am renunțat - un izvor viu de iubire, care se revarsă apa binefăcătoare peste pustiul părjolit de secetă al inimii noastre, care să ne aducă deplină bucurie, și să umple golul din noi.
Învață-mă, Doamne, să înțeleg în ce măsură ceea ce aștept să-mi dai depășește tot ce am lăsat în urmă, în vechea țară a Egiptului!
Prefă legea în har, robia în libertate, jertfa mea în izvor de bucurie.
Atunci, „în locul plângerii”, voi primi „untdelemnul bucuriei”, în loc de „duhul urâtului, veșmânt de slavă” când El ne va îmbrăca în „haina de mântuire și în veșmânt de veselie” (Is 61, 10).
Atunci casa nu-mi va mai fi pustie, ci templu al Duhului lui Dumnezeu, iar duhul răului va fi izgonit din ea pentru totdeauana.

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia