Sfatul zilei de 18 iunie
Plugul lui Dumnezeu
„Iată, amarul meu pace mi s-a făcut. ”(Isaia 38, 17)
Ferice de cel ce poate repeta cu deplină sinceritate aceste cuvinte. Ferice de cel căruia amarul nu i-a învârtoșat inima, ci i s-a prefăcut în bine pentru suflet. Din mila lui Dumnezeu este deplin posibil ca „amarul” să exercite o asemenea influență, care poate deveni un scop.
Uneori, în clipele de cea mai cumplită durere, sufletul ni se înalță spre Dumnezeu și, într-un elan de nestăvilită recunoștință, pentru milostivirile din trecut, simțim o nestăvilită atracție către Izvorul tuturor bunătăților, Cel ce s-a arătat atât de mărinimos cu noi. Simțim că, chiar și atunci când ne lipsește de ceva drag, El are puterea de a ne umple îndată inima cu pacea Sa fără seamăn, de a potoli furtuna, de a lumina cu lumina Sa bezna sufletului nostru bolnav.
Domnul vrea să ne înmoaie inima cu încercări, să ne-o facă sensibilă la nevoile altora, să ne deschidă o cale spre durerea altora. Lipsurile, necazurile, sunt plugul cu care ară Dumnezeu, întorcând brazdele sufletului, pregătindu-l ca pe un ogor al Său. În bezna profundă a suferinței El ne aruncă sămânța unor bucurii viitoare. În nemăsurata Sa milostivire, Domnul ne aduce aminte din când în când că „suferințele din vremea de acum nu au nicio însemnătate față de mărirea care ni se va descoperi” (Romani 8, 18).
Faptul de a avea această convingere nu este chiar El o mare milostivire de la Duumnezeu?

Sfatul lui Dumnezeu - Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu