Sfatul Zilei de 5 iunie
Păstorul nostru
„Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi”. (Psalmi 2, 21)
David înfățișează în acest psalm relația sa cu Dumnezeu. El depinde de Dumnezeu precum oaia de păstorul său. Știe că mâna Domnului este asupra sa, că Domnul îl ține și, cunoscând aceasta, se simte puternic.
Nu se abate din drum, merge acolo unde îl duce Domnul; nu-și alege singur hrana, o primește din mâinile Dăruitorului a toate. În acest chip merge tot mai departe, dobândind mereu binele. Pășunea la care a ajuns îl apropie de însuși locașul Păstorului. Harul se revarsă asupra sa din belșug, se simte fericit.
Tu, fratele meu, pe care cale te afli?
NU cumva te abați de la pășunea cea adevărată, nu cumva guști din fructul oprit?
Nu cumva îți potolești stea bând dintr-un izvor poluat de desfătări păcătoase?
Faci oare voia lui Dumnezeu, îi dai întâietate în inima ta, în năzuințele tale?
Sau te abați de la cuvântului Său?
Dacă-i așa, nu-ți vei găsi liniște și nici adevărata fericire! Sufletul tău va nimeri într-un pustiu fără apă. Vino îndată la Păstorul cel bun, toiagul Său îți va arăta încotro să mergi.
El, Cel ce Și-a dat viața pentru oile Sale, ne poate împlini cu Sine viața noastră. Să ne încredem Lui, să-L urmăm, să nu stăm o clipă pe gânduri, pentru că El ne va duce la pășune bogată.
„Sufletul mi l-a întors la sineși. El m-a călăuzit pe cărările dreptății, de dragul numelui Său” (Psalmi 22, 3-4).

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia