de Cristian Stavriu | Vizionări: 2812
Sfatul zilei de 26 aprilie
O inimă nouă
„Și le voi da inimă ca să Mă știe că Eu sunt Domnul. (Ieremia 24, 7); Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug. (Psalmi 140, 4); Veselească-se inima mea ca să se teamă de numele Tău. (Psalmi 85, 11)”
Cel ce tinde cu sinceritate spre desăvârșire nu va da ascultare inimii sale. Inima omului este, de la natură, vicleană și coruptă, de aceea ne rugăm Domnului să ne dea o inimă nouă. Iar Domnul, Cel ce pe toate le poate face să renască și să se înnoiască, vrea să schimbe și inima omului, aducând-o sub ascultarea Sa.
Hristos ne-a făgăduit să vină și să „facă locaș în inimă omului” (Ioan 14, 23), dar va putea, oare, să locuiască într-o inimă întinată, nerenăscută prin Duhul Său Sfânt?
Nu încape îndoială că Însuși Hristos Se va îngriji să deretice și să înfrumusețeze acel locaș, înainte de a Se sălășui în el. De aceea și noi venim la El cu deplină speranță și cu sârguitoare rugăciune, ca să ne dea „o inimă nouă și un duh nou” (Iez 36, 26).
Promisiunile Domnului au fost făcute cu mult timp înainte ca noi să le fi cerut. Au trecut două mii de ani de când Domnul a rostit sfintele Sale cuvinte, arătându-ne mereu gata să le îndeplinească, ori de câte ori venim la El cu credință.
Să nu contenim a ne ruga să ne dea inimă nouă, atâta timp cât simțim că nu avem, și cât timp vom recunoaște că inima cea veche este supusă păcatului.
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia
