Sfatul zilei de 28 ianuarie
Nu te incred doar în tine!
„Eu voi fi cu tine......” (Iesire 3, 12)
Când i-au fost spuse lui Moise aceste cuvinte? Când avea cel mai mult nevoie de ele, pentru a-și face curaj, căci avea de împlinit o faptă care îl depășea. A fost un timp când se bucura de o situație specială, ca fiu adoptiv al unui rege, când se considera puternic și înțelept și căzând, bazându-se pe această forță trupească, era convins că se putea face folositor poporului său.
Dar ce s-a întâmplat, în cele din urmă? Un eșec total, o teribilă înfrângere l-au făcut pe Moise să fugă de mânia lui Faraon dar și de nemulțumirea compatrioților săi.
Atunci a început pentru el un timp al răbdării și al înfrângerii. A trebuit să se retragă în pustie și să practice acolo, timp de patruzeci de ani, cea mai umilă dintre îndeletniciri: aceea de păstor, smerindu-se, lepădându-se de sine și de forța sa.
După ce a trecut prin acea școală aspră, Dumnezeu l-a chemat pentru a deveni un instrument al cauzei poporului său, pe care să-l izbăvească din robie. Dar Moise încetase să se încreadă doar în sine, în puterea sa.
Considerându-mă nedemn și incapabil pentru această sarcină uriașă, se ruga Domnului cu smerenie: „trimite pe altcineva”. Dar sosise timpul ca Domnul să-i dea curaj și să-i promită că „va fi cu el”....
Nu te tulbura, Moise, din pricina neputinței tale, dă slava lui Dumnezeu că ți-ai dat seama de ea, că ți-ai recunoscut-o; astăzi Atotputernicul îți spune: „Eu voi cu tine!”
Să se gândească fiecare la aceasta, trăgând învățăminte pentru sine.
Nu puțini sunt cei care nu-și dau seama ce înseamnă să te avânți de capul tău într-o treabă sau într-o afacere, bizuind-te doar pe propriile tale forțe și cunoștințe și pe bunele tale intenții.
Omul care nu este pregătit pentru așa ceva, care nu are chemarea de la Dumnezeu pentru acel lucru, se zbate, suferă înfrângere după înfrângere și, de cele mai multe ori , nu-și dă seama de ce i se întâmplă așa. Considerând că se poate lipsi de ajutorul lui Dumnezeu și că va putea să se descurce singur, își asumă consecințele acestei decizii nesăbuite.
Fie ca Dumnezeu să nu întărzie a-l smeri pe un asemenea om, care L-a dat uitării, să-i înfrângă cerbicia, să-l facă să-și recunoască neputința și să-și îndrepte privirea spre Cel care l-a smerit, pentru a-l înălța cu adevărat, făcându-l să se supună Lui și să depindă de El.
„Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5) a spus Hristos. Nu ne mai rămâne de spus decât „da” și „amin”. Fie ca și pentru noi să vină acea vreme când vom fi convinși că unicul nostru sprijin și singura noastră putere constă în această făgăduință: „Eu voi fi cu tine!”

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia