de Cristian Stavriu | Vizionări: 2703
Sfatul zilei de 21 aprilie
Moartea și-a pierdut puterea
„Și mi-a zis: „Fiul omului, profețește asupra acestor oseminte!; și le vei spune: „Voi, oase uscate, auziți cuvântul Domnului... Iată, Eu voi aduce întru voi duh de viață... și veți învia”. (Cf. Iezechiel 37, 4-5)
În câteva locuri din Sfânta Scriptură ne este înfățișată suprema minune săvârșită de puterea lui Dumnezeu: învierea din morți. Mântuitorul a luat-o de mână pe fiica lui Iair, care s-a ridicat, după ce se aflase în moarte câteva ceasuri. Pe fiul văduvei din Nain îl duceau la groapă în afara cetății, când l-a trezit din moarte Iisus Hristos Domnul, Care S-a milostivit de jalea unei inimi de mamă. Despre Lazăr, prietenul Domnului, se poate spune că era mai mult decât mort, fiindcă trupul începuse să se descompună, dar Domnul l-a chemat și a ieșit din mormânt.
Aceste minuni ne uimesc, dându-ne nădejdea învierii și a vieții veșnice. Moartea își pierde puterea, întrezărim dincolo de ea nădejdea renașterii spirituale. În acestă perspectivă apare deosebit de frapant imaginea descrisă de profetul Iezechiel: câmpul plin de oase. Aici nu mai este vorba de moarte, de înmormântare, de descompunerea trupului, ci, ca o ultimă consecință a tuturor acestora, de niște oase goale rispite pentru un câmp. Profetul rămâne în nedumerire: Poate exista, oare, o speranță și pentru ele? Profetul se îndoiește, dar la Dumnezeu nu există îndoială.
Creatorul cunoaște locul și importanța fiecărui lucru pe care l-a creat, oasele moarte nu sunt lipsite de posibilitatea de a „auzi cuvântul Domnului”. După ce au auzit ceea ce li s-a spus, au urmat chemarea la viață de la Dumnezeu: „Voi aduce întru voi duh de viață și veți învia”. Începe să se așeze os lângă os, crește carnea, morții se ridică, au prins viață. Dragostea de viață a Părintelui nostru ceresc nu cunoaște margini! Este nemăsurată! Omul este atât de mărginit, încât nu mai vede nci cea mai mică rază de speranță, dar sfânta, nemărginita iubire a lui Dumnezeu pogoară până în străfundul beznei, caută de-a lungul și de-a latul lumii tot ce este lovit de pierzanie, iremediabil osificat, mort, pentru a-l chema la viață! Leproșii, demonizații, pe toți îi găsește, îi cheamă Mântuitorul le întinde tuturor mâna, toți găsesc la El vindecare, iertare, viață veșnică. Iersulismul prefăcut în ruine, în care nu mai exista piatră pe piatră, deplâns cu iubire de Mântuitorul, poate fi trezit la viață tot prin puterea Mântuitorului, ca să strălucească zidurile noului Ierusalim! Toate sunt cu putință la dumnezeu, credința învinge orice deznădejde.
Suflete al meu, nu-ți pierde niciodată nădejdea în mântuirea sufletelor celor ce ți-au fost aproape! Nu-i socoti pieriți pentru totdeauba, oricât de uscați și de morți țoi se vor părea; iubește-i cu iubire dătătoare de viață, încălzește-i în numele acelei milostivir atotputernice, care îi poate „restaura” și readuce la viață. Și rogă-te pentru ca ei să audă cuvântul lui dumnezeu. E limpede că, atunci când domnul o vrea, axcrwasta este cu putință și pentru oasele cele mai uscate, dacă chemarea I-a fost auzită, ca un prolog al minunatei metamorfoze ce va să fie. Domnul nu-l poate mțântui doar pe cei care au fost atenți la glaul Său; pe cilalțo i-a mustrat că au urechi să audă și inimă să înțeleagă , ca să-0i vincdece (cf. Matei 13, 15).
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia