Sfatul zilei de 9 iulie
Lumina vieții noastre
„Domnul îți va fi lumină veșnică.” (Isaia 60, 20)
Într-o veche reprezentare a Nașterii Domnului, Pruncul Iisus este înfățișat stând culcat în iesle, iar Preasfânta Fecioară Maria înclinată asupra Lui. În jur, păstorii pătrunși de mare evlavie, în planul secund, vite.
E noapte de nepătruns, peștera primește o lumină firavă de la un felinar. Pruncul însă răspândește o lumină care cuprinde întregul tablou.
Așa se întâmplă și în sufletul nostru întunecat de suferință; atunci Hristos se află în el, cu adevărat. Lumina care se revarsă de la Cel ce este Lumina lumii, în Care „nu-i niciun întuneric” (I Ioan 1, 5), luminează bezna compactă a suferinței. Mai mult decât atât, suferința însăși se preface, din mila lui Dumnezeu, fiindcă numai prin ea se deschide izvorul bucuriei duhovnicești, pe care viața de toate zilele îl ține ascuns.
Dacă n-ar fi existat întunericul nopții, n-am fi aflat de existența stelelor. Dacă n-ar exista pe pământ durere, am fi lipsiți de acea alinare, de acel negrăit har, pe care Domnul îl revarsă din belșug asupra celor aflați în suferință. În această minunată lumină toate grijile, toate nevoile vieții, până și durerea cea mai arzătoare, trec pe planul al doilea, iar ochii noștri scăldați în lumină caută cu evalavie spre Mântuitorul, Izvorul a toată mângâierea.

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia