Sfatul zilei de 1 martie
Lumina învinge întunericul
Lumina întru întuneric luminează și întunericul nu a cuprins-o. (Ioan 1, 5)
Asupra pământului se lăsase o noapte neagră, de nepătruns, nori înfricoșători, prin care nu putea răzbi sclipirea stelelor, acopereau cerul; un drumeț singuratic își croia drum prin bezna pădurii, nevăzând nimic înaintea sa.
Aflat în pragul disperării, i se părea că n-o să-și mai atingă niciodată ținta, că nu va mai ajunge nicicând la un sălaș omenesc. Dintr-odată, în întuneric, i s-a părut că vede jucând o flacără, undeva departe, și, îndată, în sufletul pribeagului s-a ivit un licăr de speranță. A prins a grăbi pasul într-acolo și, dintr-odată, au început să se aprindă în juru-i, una după alta, lumini și și-a dat seama că nu mai este singur și că primejdia a trecut.
Ținta spre care mergea i-a devenit accesibilă, avea acum în fața ochilor luminile unei mici așezări către care se îndrepta.
Oare nu se întâmplă așa și în viață? În istoria omenirii și în viața fiecăruia dintre noi există momente când totul în jur ni se pare cuprins de o beznă deasă: păcat, ură, neîncredere, vrajbă, minciună; toate aceste forțe vrăjmașe par a pune stăpânire pe omenire, făcând să dispară orice rază de lumină, silindu-ne să rămânem neputincioși în fața acelui întuneric de nepătruns. Dar „lumina întru întuneric luminează și întunericul nu a cuprins-o”. Și nu o poate cuprinde.
Este de ajuns să se aprindă o singură luminiță, pentru ca lumina să se răspândească tot mai mult. O singură scâteie poate aprinde o sumedenie de focuri, încât să se facă din nou lumină.
Cînd trecem prin vremuri de restriște, pe care le resimțim ca pe o grea povară, Dumnezeu nu vrea să cădem pradă gândurile negre.
El vrea ca, aflându-ne în beznă, să nu deznădăjduim, să tindem necontenit spre lumina, să fim noi înșine, prin exemplul nostru, o lumină de adevăr și de bunătate. Avem nevoie cel mai mult în viață de lumina lină a iubirii, răspândită de cei ce stau aproape de izvorul ei - de iubirea cea dumnezeiască.
Sufletul care se îndreaptă zilnic, cu fierbinte rugăciune, către tronul Celui Preaînalt se va umple, negreșit, de razele luminii cerești, îndeplind îndemnul Apostolului Pavel: „Schimbați-vă prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu: ce este bun și bineplăcut și desăvârșit” (Romani 12, 2).
Înnoindu-se, sufletul va putea să răspândească în jur lumina lină a iubirii, să aprindă și în alții scânteia dumnezeiască. Atunci lumina va învinge, în cele din urmă, întunericul, și Adevărul, Soarele cel veșnic, va străluci din nou asupra noastră.

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia