Sfatul Zilei de 29 iulie
Îndoieli de prisos
„Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul, și nu uita toate răsplătirile Lui; pe Cel ce Se milostivește de toate fărădelegile tale, pe cel ce vindecă toate bolile tale. (Psalmi 102, 2-3)
Dacă am ține minte nenumăratele faceri de bine de care noi, nevrednicii, ne-am putut bucura de la Dumnezeu, n-ar mai fi în noi deloc cârteala și nemulțumire. Dar înclinăm să ținem minte mai mult greutățile din tot ce ni s-a întâmplat în trecut. Iar deseori, făcând socoteala necazurilor și eșecurilor din viața noastră, uităm să le comparăm cu acele nu puține cazuri când am simțit asupra noastră o vădită și perceptabilă lucrare a milostivirii și ajutorului lui Dumnezeu.
Câtă lipsă de recunoștință față de Tatăl nostru ceresc și cât de puțină credință se arată în acest caz! Ce-am zice dacă, în ciuda numeroaselor servicii pe care i le-am făcut unui prieten, acesta ne-ar privi cu neîncredere și s-ar îndoi de prietenia noastră? Firește că ne-am revolta de o asemenea atitudine. Cu atât mai mult greșim înaintea lui Dumnezeu cu cât, după ce ne-am bucurat în repetate rânduri de ajutorul Său mărinimos, de îndelungata Sa răbdare, ne îndoim totuși că rugăciunea ne va fi ascultată și privim cu spaimă viitorul. Nu așa ceva așteaptă de la noi Dumnezeu. Îndoiala noastră nu poate să-I placă! Cu mult mai bine ar fi dacă, recunoscându-ne mereu nevrednicia, am păstra cu recunoștință în inimă amintirea atâtor și atâtor dovezi de milostivire, de care ne-am bucurat de la Mântuitorul nostru, și ne-am arăta gata să-I dăm fără crâcnire tot ce ne-ar cere.
Să fie iubirea noastră față de Domnul atât de firavă încât când vine clipa de a ne supune voinței Lui, noi să ezităm a repeta cu absolută supunere cuvintele lui Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Lui binecuvântat”?

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia