Sfatul zilei de 27 aprilie
Împreună lucrători cu Dumnezeu
„Cel ce are poruncile mele și le păzește, acela este cel ce Mă iubește. Cel ce crede în Mine va  face și el lucrurile pe care le fac Eu și mai mult decât acestea va face. (Ioan 14, 12)
Lucrarea lui Dumnezeu este în primul rând renașterea și mântuirea sufletelor omenești. La această sfântă lucrare Domnul ne cheamă pe toți să-I fim colaboratori, lucrând împreună pe ogorul Său pentru a strânge, prin puterea Sa, roade din ce în ce mai bogate.
Suntem noi, oare, vrednici de o asemenea sfântă, înaltă chemare?
Nu te poți dărui unei asemenea sfinte și mărețe lucrări, aceea de a sădi binele în sufletele oamenilor, decât cu suflet curat și cu inimă curată. Un mare gânditor a comparat omenirea cu un imens bloc de marmură, din care un sculptor poate scoate forme minunate.
Omul este o unealtă în mâinile Domnului asemenea unei dălți în mâinile unui sculptor, dar o unealtă conștientă și, în același timp, responsabilă. Cu adevărat mare este chemarea artistului care, dintr-o bucată de piatră informă, poate crea un înger, dar neasemuit mai mare și mai frumoasă este puterea de a trezi sufletul omului către o finalitate duhovnicească înaltă.
O mamă care își educă copilul și care l-a legănat în brațele sale trebuie să se gândească în primul rând că Dumnezeu i-a încredințat un suflet viu. I-a dat și putința de a crește acest suflet în duhul adevărului și al iubirii de Dumnezeu, de a înăbuși în el răul în germen, de a trezi îngerul din el, care uneori pare să fi ațipit, de-al așeza pe drumul care duce de-a dreptul la Domnul.
Toate eforturile, toate năzuințele unei inimi de mamă trebuie să se îndrepte către acest scop, pe care îl poate atinge numai cu sprijinul atotputernic al lui Dumnezeu. Dar această măreață lucrare de deșteptare și de educare a sufletului nu se poate realiza decât printr-o strânsă legătură a părinților cu copiii.
Și copiii pot, la rândul lor, să exercite o anumită influență asupra părinților, să-i îndrume spre bine, ca și fratele asupra fratelui, prietenul asupra prietenului.
La baza tuturor relațiilor umane trebuie să stea în primul rând acest înalt și sfânt principiu: să ne îndemnăm unii pe alții la facerea binelui și spre cunoașterea adevărului celui veșnic.
Cei ce stăpânesc cunoștințe bogate, înțelepții, trebuie să-și pună știința, cunoștințele, înțelepciunea la picioarele lui Hristos, pentru ca El să-i învețe cum să-i ajute pe frații lor, încă lipsiți de cunoștințe și care nu L-au descoperit încă pe Hristos. Și să se știe că slujesc o cauză pe care nu au dreptul să și-o revendice ca fiind a lor.
Hristos nu se referă niciodată la ceea ce fac sau intenționează să facă oamenii, ci numai la lucrarea Sa, pe care vrea să o săvârșească prin oameni, dacă aceștia se vor supune întru totul voinței Sale, și nu-L vor „încurca” cu propriile lor planuri și intenții.
Lumea are nevoie de Dumnezeu, de lucrurile Lui, oamenii nu sunt decât uneltele Sale. Așadar „Înțeleptul să nu se laude întru a sa înțelepciune, puternicul să nu se laude întru a sa putere ... ci-ntru aceasta să se laude: întru-nțelegerea și cunoașterea că Eu sunt Domnul” (Ieremia 9, 22-23).

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia

Sfatul