de Cristian Stavriu | Vizionări: 2266
Sfatul zilei de 19 aprilie
Grăbește-te!
„Lucrările Celui ce M-a trimis trebuie ca Eu să le fac până este ziuă: că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze” (Ioan 9, 4)
Cât de des ni se întâmplă să pierdem ocazia de a ajuta un sărac, de a ne arăta compasiunea față de un om aflat în suferință, de a cerceta un bolnav, de a bucura și a da alinare unui bătrân sau unui copil!
Târziu ne dăm seama cât de mult am pierdut dezintertesându-ne de viața oamenilor cu care ne-am aflat în relație. Poate că sufletul le va fi fost copleșit de durere, sau le va fi fost apăsat de răul lumii, poate că un cuvânt bun din partea noastră, spus la timp, le-ar fi risipit negura din suflet, care putea fi amenințarea beznei veșnice.
Am avut deseori în preajmă un copil; am arătat oare un semn de iubire adevărată față de sufletul lui gingaș? Nu! Și acel copil a crescut ca un om fără credință, rătăcind poate și astăzi brambura, sau pe căile desfrânării, pentru că n-am știut să-l oprim la veme.
Inimile bătrânilor sunt sfâșiate de singurătate, câți dintre ei nu varsă lacrimi în taină? Noi trecem pe lângă ei fără să-i luăm în seamă și, dintr-odată, venind moartea, ne trezim că nu mai putem face nimic pentru ei.
Atunci, cuprinși de o neputincioasă durere, venim la trupurile lor lipsite de viață, îi ducem la groapă oftând și plângând. Dar e prea târziu, ochii lor închiși pentru totdeauna nu mai pot să ne vadă, gura lor nu ne mai poate vorbi, nimic nu mai putem face pentru ei! Ni se strânge inima, ne mustră conștiința, ne dăm seama tot ce am fi putut face și n-am făcut, ne recunoaștem nepăsarea, neatenția pe care nu le mai putem drege și nici întoarce timpul înapoi.
Am fi putut aduce un pic de bucurie în viața bătrânilor, cu un cuvânt bun, mângăietor, cu un ajutor dat la timp, cu o preocupare sinceră, dar acum nu putem face mai mult decât să aducem flori și să plângem lângă un trup neînsuflețit!
Să fim „toți într-un gând, compătimitori, iubitori de frați” (I Petru 3, 8) până când mai este timp, să nu lăsăm de azi pe mâine, să ne grăbim să punem suflet în ajutorarea aproapelui. Să fim sârguincioși în a lucra Domnului.
Fiecare zi un dar al lui Dumneze - Editura Sofia
