de Cristian Stavriu | Vizionări: 2034
Sfatul zilei de 13 iunie
Glasul cel dinăuntru
„Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu, Duhul tău cel bun să mă călăuzească la pământul dreptății.” (Psalmul 142, 10)
Cât de profundă și măreață este ideea psalmistului! El vrea să spună că există o vie legătură între însușirile noastre și menirea pe care o avem. Duhul bun al lui Dumnezeu trebuie să ne ducă la pământul dreptății.
Nu cuprinde oare această idee nădejdea noastră în nemurire? Recunoaștem că există în noi forța unor aspirații morale superioare, care nu pot fi atinse în acestă lume. Inima noastră caută ceva cu neputință de atins, în noi dospesc idealuri mărețe, idealuri și năzuințe pentru a căror realizare nu avem suficientă voință.
Nu răsună, oare, în aceste înalte avânturi glasul Duhului lui Dumnezeu? Fierește că da; în același timp este și un glas profetic. Cât de puține dintre intențiile noastre ajung să se îndeplinească, cât de puține idealuri reușim să atingem, chiar și în cele mai bune și mai frumoase clipe ale vieții noastre!
Există în noi atâtea contradicții, bietul nostru trup nu poate ține piept patimilor, voința nu ne este îndeajuns de puternică, pentru a face să izbândească aspirațiile noastre spirituale.
Și totuși aceste aspirații nu ne părăsesc, ele se luptă, caută să se împlinească!
Putem oare considera că această voce, care răsună în lăuntrul nostru cu asemenea forță, este o vană iluzie?
O, nu! Este o voce profetică! Ea ne dezvăluie, în tainița inimii noastre, ceva incomparabil superior, dincolo de ceea ce am putea percepe cu simțurile noastre exterioare.
Aceată voce lăuntrică pare să prevestească o putere care va să vină și care, odată și odată, va fi a noastră.
Este cu neputință ca exigențele noastre morale să nu dea roade! Nu este cu putință ca setea noastră sufletească să rămână nepotolită. „Sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta” (Psalmi 16, 15)
Acum purtăm în noi doar germenii viitorului, iar aceștia ne-au fost dăruiți de Duhul cel bun, Care sălășuiește în noi. În clipa de față, în noi parcă s-ar afla o primăvară în ațipire, care așteaptă să se trezească pentru a atinge deplina splendoare a verii, iar această dimineața prevestește bucuria, plenitudinea și calmul amiezii. „Duhul Tău cel bun mă va călăuzi la pământul dreptății.”
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia
