Sfatul zilei de 2 ianuarie

Fericit cel ce va răbda până la sfârșit!
Duceți-vă și spuneți lui Ioan cele ce ați văzut și ați auzit! Luca 7, 22
Ioan Botezătorul este cel despre care Hristos însuși a spus că era ,,Făclia care arde și luminează” (Ioan 5, 35) și care avea să zacă în temniță pentru adevăr.
Credinciosul, neprihănitul mărturisitor al lui Dumnezeu, la mâniat prin sinceritatea sa și prin modul curajos prin care osândea păcatul, pe regele depravat care l-a lipsit de libertate, aruncându-l în temniță, după ce mai înainte îl ascultase cu înțelegere. Da, atât timp cât Ioan nu se atinsese de persoana sa Irod fusese în stare să-l și laude; îndată ce cuvântul adevărului dumnezeiesc, cuvânt de foc și de dreaptă osândă, s-a ațintit asupra vieții sale desfrânate, Irod a devenit vrăjmașul trimisului lui Dumnezeu.
Și astăzi se întâmplă la fel; oamenii laudă cuvântul lui Dumnezeu atât timp cât nu le scoate la lumină păcatele. De îndată ce sufletul păcătosului se simte atins și dat în vileag, refuzând să se pocăiască și să se îndrepte, se va revolta, va respinge Evanghelia, care l-a scos din părelnica împăcare cu sine, și nu va mai accepta să se supună.
Ioan s-a supus acelei sentințe nedrepte, deoarece va fi văzut, dincolo de arbitrarul ei, voința lui Dumnezeu, Care a îngăduit-o ca pe o încercare. Totuși sufletul său a fost cuprins de îndoială, ucenicii săi venind să-I spună aceasta lui Iisus. Dar Iisus nu punea nicicum la îndoială credincioșia Înaintemergătorului Său; știa că îndoielile lui se vor risipi și că dincolo de sfârșitul scăldat în sânge al vieții sale, va străluci slava cea veșnică. Știa că Ioan era tare cu duhul și că era preocupat, chiar și în starea în care se afla mai mult de împărăția lui Dumnezeu de cât de propria sa soartă. De aceea i-a trimis un răspuns de care Ioan era vrednic: ,,Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan ce ați văzut și ce ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții învie și săracilor li se binevestește”.
Iată deci semnele Împărăției lui Dumnezeu, pe care ai venit să o prevestești! Iar ție, mucenicule, ce cuvânt să-ți trimit! ,,Fericit este acela care nu se va poticni întru Mine!”
Domnul vede că nu te vei supune ispitei că vei răbda până la capăt și de-acea te fericește. După plecarea ucenicilor lui Ioan, Domnul continuă să vorbească despre el spunând că este ,,mai mult decât prooroc”, că este cel despre care s-a scris: ,,Iată, Eu îl trimit înaintea feței tale pe îngerul Meu”.
Fericit cel ce nu cade în ispită, chiar și atunci când nu-și vede propria-i izbăvire; fericit cel căruia îi este dat să rabde, să sufere și la nevoie să-și dea viața pentru adevăr.
Fericiți și acei smeriți ucenici, pe care Domnul îi trimite la cei aflați în strâmtorare și suferință, pentru a-i susține și încuraja cu cuvântul neschimbătoarei Sale iubiri!

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia