de Cristian Stavriu | Vizionări: 2077
Sfatul Zilei de 4 iunie
Făcând sfânta Sa voie
„Fiindcă a Lui făptură suntem, zidiți în Hristos Iisus, spre fapte bune pe care Dumnezeu mai înainte le-a gătit, pentru ca noi să umblăm întru ele”. (Efeseni 2, 10)
Voi, cei ce credeți în Domnul, Cel ce v-a creat pentru fapte bune, nu știți oare că El v-a menit să faceți asemenea fapte bune aici, cu deplină dăruire, din tot sufletul și față de tot ce vă înconjoară?
S-ar putea ca, în anumite condiții, să vă simțiți srâmtorați, s-ar putea ca anumite situații în care vă aflați să vi se pară umilitoare, sau să vă enerveze. Sau poate aria voastră de activitate vi se pare restrânsă sau prea neînsemnată.
Toate acestea îi sunt cunoscute Domnului.
Cel mai mic efort pe care îl veți face nu va trece neluat în seamă și își va găsi ecoul la El. Rămâneți neclintiți în convingerea că vă puteți bucura de o viață fericită, care este „împreună cu Hristos, ascunsă-n Dumnezeu” (Coloseni 3, 3), o viață plină de pace și bucurie, de iubire și de libertate, binecuvântată chiar și în cele mai apăsătoare condiții.
Într-o asemnea viață, de la primul până la cel din urmă ceas al ei, toate grijile voastre persoanale și la toate necazurile de ordin social, greutatea relativ ușoară sau, evident, prea grea a crucii pe care o purtați, toate acestea vă vor apărea în sfânta lumină a voii lui Dumnezeu, care nu greșește niciodată. De aceea trebuie primită „din suflet”, fără crâcnire. „Din suflet, făcând voia lui Dumnezeu” (Efeseni 6, 6), veți intra în relație cu Duhul lui Dumnezeu, Cel ce vă apără și vă umbrește.
Vă veți „înfățișa lui Dumnezeu ca vii dintre morți” (Romani 6, 13) și toate vi se vor lumina de o nouă lumină.
„Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5), dar „Dumnezeu este Cel ce-ntru voi le lucrează și pe „a vrea” și pe „a lucra”, pentru bunăvoirea Sa” (Filipeni 2, 13) și pentru voia Sa.
Nu uitați acest sfânt adevăr; el vă da putere și bucurie, vă va schimba viața.
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia
Multumim de intrebare!
Ca sa intelegi mai bine ar fi necesar sa citesti intreg capitolul de la Romani
1 Atunci, ce vom zice? Rămâne-vom oare în păcat ca să se înmulţească harul?
2 Ferească Dumnezeu! Noi, cei ce am murit păcatului, cum vom mai trăi în el?
3 Oare nu ştiţi că toţi câţi în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
4 Aşadar, prin botez ne-am îngropat cu El în moarte, pentru ca, aşa cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot astfel şi noi să umblăm întru înnoirea vieţii;
5 că dacă una cu El ne-am făcut a prin asemănarea morţii Lui b, atunci una vom fi şi prin aceea a învierii Lui,
6 cunoscând noi aceasta, anume că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, aşa încât trupul păcatului c să fie nimicit, pentru ca noi să nu mai fim înrobiţi păcatului;
7 căci cel ce a murit este eliberat de păcat d.
8 Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi via împreună cu El,
9 ştiind că Hristos, odată înviat din morţi, nu mai moare; asupră-I moartea nu mai are stăpânire.
10 Fiindcă cel ce a murit, păcatului i-a murit o dată pentru totdeauna; iar cel ce trăieşte, lui Dumnezeu Îi trăieşte.
11 Aşa şi voi, socotiţi-vă că morţi îi sunteţi păcatului, dar vii lui Dumnezeu întru Hristos Iisus, Domnul nostru.
12 Aşadar, să nu domnească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui;
13 nici mădularele e voastre să nu le puneţi în slujba păcatului ca arme ale nedreptăţii, ci înfăţişaţi-vă lui Dumnezeu ca vii dintre morţi, şi mădularele voastre ca arme ale dreptăţii în slujba lui Dumnezeu.
14 Fiindcă păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, de vreme ce voi nu sunteţi sub lege, ci sub har.
15 Cum adică?: de vreme ce nu suntem sub lege, ci sub har, oare să păcătuim?... Ferească Dumnezeu!
16 Nu ştiţi oare că dându-vă cuiva ca robi spre supunere, robi îi sunteţi celui căruia vă supuneţi: fie ai păcatului, spre moarte, fie ai ascultării, spre dreptate?
17 Mulţumim însă lui Dumnezeu că voi, cei ce aţi fost robi ai păcatului, din inimă aţi ascultat de regula învăţăturii căreia i-aţi fost încredinţaţi,
18 şi, izbăvindu-vă de păcat, aţi devenit robi ai dreptăţii.
19 – Vorbesc omeneşte f, având în vedere slăbiciunea trupului vostru g –. Că aşa cum mădularele voastre vi le-aţi făcut roabe necurăţiei şi fărădelegii spre fărădelege, tot astfel faceţi-le acum – mădularele voastre – roabe dreptăţii spre sfinţire.
20 Căci la vremea când eraţi robi ai păcatului, liberi eraţi dinspre partea dreptăţii h.
21 Ca urmare, ce roadă aveaţi atunci?: roade de care acum vă ruşinaţi; pentru că sfârşitul acelora este moartea.
22 Dar acum, eliberaţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţa veşnică.
23 Pentru că plata păcatului este moartea, dar harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică întru Hristos Iisus, Domnul nostru.
Cred ca chiea intelegerii este mai degraba in versetul 11 de unde tragem concluzia ca oamenii virtuosi sunt f putini printre cei pacatosi si de aceea crestinul trebuie sa fie "viu" printre cei morti.
In alta parte spune Mantuitorul lasati pe morti sa-si ingroape pe mortii lor aratand faptul ca omul poate fi viu cu trupul dar mort cu sufletul. Iadul este moartea cea de-a doua dupa cuvintele apocalipsei.
Sper ca acum vei intelege ce a vrut sa spuna autorul.
Cu respect,
Cristian Stavriu
