Sfatul zilei de 22 mai
Dumnezeu știe
„Căci Domnul nostru te-a binecuvântat pe tine și tot lucrul mâinilor tale. El știe cum ai străbătut pustia aceasta întinsă și înfricoșătoare: iată, de-a lungul a patruzeci de ani, Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine și n-ai dus lipsă de nimic”. (Deuteronom 2, 7)
Este oare adevărat că providiența veghează asupra fiecărui om în parte? Că Domnul îmi cunoaște cumplita mea suferință și știe cât de mult mă chinuiesc singur, străbătând un pustiu în care nu este nicio fărâmă de bucurie?
Mie mi s-a părut că toți m-au părăsit și că pe Dumnezeu L-am pierdut. L-am chemat ziua și noaptea și am crezut că nu mă aude. Totuși nimic nu I-a scăpat din vedere în acest timp: nici singurătatea mea, nici sfârșitul pustiu sterp, fără nicio urmă de viață, prin care am trecut.
Oare de ce m-am îndoit? Domnul mi-a stat tot timpul aproape. Pe acel pământ care mi s-a părut neroditor, el a sădit, fără știrea mea, pe tăcute, semințe care ar fi trebuit să răsară în pământul făgăduinței. În timp ce străbăteam pustiul, El era cu mine, era Cel care m-a dus la ape liniștite și pajiști bogate. „Într-adevăr, Domnul era în locul acela și eu n-am știut” (cf. Fac 28, 16).
Înțelegând această apropiere a Domnului de mine, Îi voi aduce mulțumire pentru acele ceasuri de singurătate, de căderea sufletească și de luptă lăuntrică în care S-a aflat nevăzut lângă mine, când în sfârșit, L-am cunoscut și am simțit iubirea Lui. Când Domnul Se apropie de mine, pustiul încetează să mai fie pustiu, se preface „într-o grădină bine adăpată” și într-un izvor a cărui apă nu scade” (Isaia 58, 11). Iar înaintea ochilor îți apare un drum luminos și sfânt pe care, oricât ai fi de nepriceput nu te vei rătăci pentru că Domnul Însuși îți va da tărie, El, Care ține seama de toate peregrinările călătorilor Săi pământești.

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia