Sfatul zilei de 9 mai
Duhul blandetii si iubirii
„Nu știați ai cărui Duh sunteți?” (Luca 9, 55)
Ne dăm seama, oare, întotdeauna, „ai cărui duh suntem”? Să ne gândim de câte ori i-am osândit cu asprime, convinși că avem dreptul să o facem, pe semenii noștri, cerând asupra lor pedeapsa lui Dumnezeu! Să ne fi întrebat atunci, cu cuvintele Mântuitorului, „ai cărui duh suntem”.
El, Hristos, Atotputernicul și Atotiertătorul, a căutat să-i oprească pe ucenicii Săi cu aceste cuvinte, atunci când ei amenințau Samaria cu focul ceresc, fiindcă refuzase să-L primească pe Mântuitorul. Această mânie părea pe deplin îndreptățită, putând trece ca un semn de dragoste fierbinte față de Mântuitorul din partea ucenicilor Săi. Dar o asemenea iubire care cerea răzbunare nu era pe placul Domnului, pentru că lipsea din ea duhul blândeții, despre care vorbise de atâtea ori și care se cuvine să fie și duhul nostru, duhul creștinismului.
De câte ori nu am spus că am fi gata să iertăm toate răutățile îndreptate asupra noastră, dar n-am putut ierta nici cea mai mică jignire adusă unei persoane iubite, arătând prin aceasta că știm „ai cărui duh suntem”.
Oricare ar fi răul pricinuit nouă sau apropiaților noștri, fără a-l scuza, rămânând la convinderea că a fost un rău, să fim totuși zăbavnici la mânie, „căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu” (Iacov 1, 19-20). Să-l tratăm pe vinovat cu duhul blândeții, care învinge răul cu puterea iubirii.

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia