de Cristian Stavriu | Vizionări: 1937
Sfatul zilei de 2 martie
Mijloc de vindecare
„Moise, robul Meu, a murit. Ridică-te dar... (Iosua 1, 2)”
Iosua Navi se afla într-o clipă de mare durere, și abia dacă mai putea să se supună lui Dumnezeu și să se arate mulțimilor. De obicei, oamenii au tendința firească de a-și trăi marile dureri în singurătate.
Cutremurați de o lovitură la care nu se așteptau simt de cele mai multe ori nevoia de liniște și de singurătate. În singurătate pustiul îi copleșește sufletul.
Ai trăit multă vreme alături de cineva, ați împărțit amândoi binele și răul; astăzi pe unul dintre voi la luat moartea; tu ai rămas singur, fără nici-un sprijin pe pământ. Inima ți se strânge de durere; îți vine să te ascunzi de oameni, până când vor trece primele clipe de sfâșietoare durere.
Dar Domnul ne cheamă, cum l-a chemat și pe Iosua Navi să-l urmeze. Oricât de mult am vrea să ne alinăm singuri durerea n-o să izbutim.
Singurul mijloc de a vindeca o inimă rănită este să o îndrepți spre Dumnezeu, să uiți de toate în El, să-i ajuți pe alții în numele Lui.
Observăm că Domnul nu-i spune celui ce fusese mâna dreapta a lui Moise să rămână singur. Îi spune „Voi fi cu tine, nu te voi părăsi, nu te voi trece cu vedere”. Voi umple locul rămas liber, nu numai că nu te voi părăsi, ci te voi urmări pas cu pas, numai ridică-te și slujește Mie. Mergi înainte să nu-ți fie frică de viitor. Toată tăria, apărarea, mângâierea, înțelepciunea, vigoarea ta, se află în această promisiune: „Voi fi cu tine!” să ne ridicăm și noi să-L urmăm.
Să-I încredințăm durerile noastre și să pornim împreună cu El în întâmpinarea suferințelor lumii.
Ne vom cufunda în ocenul nenumăratelor dureri omenești. Acolo ni se va îneca propria noastră durere, acolo îi vom mângâia pe alții: „Prin mângâierea cu care noi înșine sântem mângâiați de Dumnezeu”. (II Corinteni 1, 4)
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia