de Cristian Stavriu | Vizionări: 2870
Sfatul zilei de 26 martie
Domnul nu ne va respinge
„Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viața veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6, 54)
Iată ce ni se vestește în Taina Împărtășaniei! În pofida nenumăratelor noastre păcate și căderi, a nevredniciei noastre, putem dobândi viața veșnică, cu credința în Domnul nostru.
Fiecăruia dintre noi, precum fiului risipitor, îi este deschisă ușa casei părintești. Iar Părintele ceresc este gata, cu nestrămutată iubire, să ne primească, chiar înainte de a ne hotărî să ne întoarcem „dintr-o țară îndepărtată”, cu condiția să spunem din toată inima: „Tată, greșit-am Cerului și față de Tine; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău”.
Putem veni la El nu doar o dată pentru totdeauna, ci iar și iar, în fiecare zi și în fiecare ceas, știind că nu vom fi respinși niciodată.
Glasul Domnului ne cheamă la marea Taină a Împărtășirii, ne cheamă să venim la El nu fiindcă am fi „drepți”, ci bizuindu-ne pe „Cel ce S-a făcut dreptar pentru noi, de la Dumnezeu”.
Nu suntem vrednici nici măcar de a aduna firimiturile căzute de la Sfânta Cină, dar El ne oferă Sfântul Său Trup și Sfântul Său Sânge, spălându-ne păcatele cu aceste dumnezeiesc sânge, pentru ca să fim în El și El cu noi, în veci.
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia
I
Multumesc pentru raspuns.
Dupa ce primesc viata vesnica, trebuie sa fiu atent ca sa nu o pierd in aceasta lume.
Iuda prin impartasire a primit de la Dumnezeu puterea de a redeveni OM precum Adam cel intai zidit, i s-a oferit prin impartasire cu reconstituirea chipului lui Dumnezeu in om si puterea de a ajunge la asemanare prin virtute.
Insa uite ce frumos spune sciitorul:
„Părintele ceresc este gata, cu nestrămutată iubire, să ne primească, chiar înainte de a ne hotărî să ne întoarcem „dintr-o țară îndepărtată”, cu condiția să spunem din toată inima: „Tată, greșit-am Cerului și față de Tine; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău”
Deci Iuda putea fi iertat daca ar procedat in consecinta insa el, asa cum ai spus si tu, s-a spanzurat.
Deci era valabil si ptr Iuda daca se pocaia de faptele sale.
Vezi ca Iuda avea nevoie si de fapte ca sa se confirme credinta lui, de fapta pocaintei si de a cere iertare.
Oare el nu stia dupa atata vreme ce urma ptr el?
Stia cu siguranta caci altfel cum ar fi putut fi judecat pentru fapte neconstientizate!
si iata ce spune scriitorul mai departe:
„Putem veni la El nu doar o dată pentru totdeauna, ci iar și iar, în fiecare zi și în fiecare ceas, știind că nu vom fi respinși niciodată. ”
Deci Domnul primeste pocainta sincera a omului nu cea perversa caci El este stiutorul inimilor si nu-l putem pacali prin prefacatorie.
Aici se dezvaluie foarte frumos ceea ce inseamna sa citim un lucru in Sciptura si sa nu-l probam si cu invatatura Bisericii. Cam asa procedeaza cei ce au ca teorie sola scriptura, iau un versset si-l talcuiesc (fiecare in parte) dupa propria lor imaginatie nascand mii si mii de teorii si talmaciri fara a avea vreo legatura cu adevarul.
Mantuirea este un dar al lui Dumnezeu pentru aceia care isi probeaza credinta prin fapte pana la usa mormantului caci „credinta fara fapte este moarta”.
Deci avem nevoie sa purtam de grija pana la sfarsitul vietii sa nu ne lepadam in vreun fel de Dumnezeu, sa patram unitatea Duhului, intru legatura pacii, staruind in rugaciune ptr intreaga Biserica si in frangerea painii, in comuniunea din acelasi potir.
Deci Iuda ar fi putut cadea de nenumarate ori si s-ar fi mantuit daca ar fi implinit pana la sfarsit pocainta ceruta de Domnul.
Probabil unii protestanti spun ca Iuda a fost un predestinat al iadului! Dar asta este alt subiect.
Post binecuvantat si cu mult folos duhovnicesc!
Cu multa dragoste crestin ptr tine,
Cristian Stavriu
Este valabil si pentru Iuda care a mancat Trupul si a baut Sangele Domnului, care apoi L-a tradat pe Domnul si care apoi s-a sinucis?
