de Cristian Stavriu | Vizionări: 2000
Sfatul Zilei de 8 aprilie
Dacă se iscă furtuna
„Fericiți cei blânzi că aceia vor moșteni pământul.” (Matei 5, 5)
Ce limpdede se reflectă cerul cu stelele lui, cu albastrul lui profund și cât de intens strălucesc razele Soarelui și ale Lunii pe luciul neted al unei ape! Dar, îndată ce se iscă o furtună, imaginea cerului dispare, apa se întunecă, se ridică, se zbuciumă, spumegă, urlă, se sparge de stânci, purtând cu ea distrugere și dezastru.
Oare nu se întâmplă același lucru și cu sufletul omului, când îl ia în stăpânire răul? Acolo unde ar trebui să strălucească iubirea, să sălășuiască pacea și liniștea, dintr-odată armonia se tulbură, începe a se iți discordia, se deschid răni, viața pașnică, în prietenie, se surpă.
Ce poate determina oare dezlănțuirea unei asemenea furtuni în suflet? De unde vin acești nori negri?
De cele mai multe ori începem să ne enervăm din egoim, din trufie, din orgoliu. Vrem ca toată lumea să ne cedeze, toți să accepte ceea ce spunem, să ne facă pe plac, orice încercare de a ne contrazice, cel mai mic semn de reținere făcându-ne să ne ieșim din fire, enervarea sporind, întețindu-se de parcă o forță drăcească ar fi pus stăpânire pe noi, sluțindu-se sufletul, făcând să clocotească în noi o furtună de răutate și intoleranță.
Dacă am fi fost smeriți și blânzi, așa ceva nu s-ar fi întâmplat! Chemându-ne să luăm jugul Său, Domnul ne va da un exemplu de smerenie și blândețe, făgăduindu-ne că acest jug ne va fi ușor și cu folos de purtat și că ne vom afla pacea în suflet.
Învățând de la Domnul, luând pildă și tărie de la El, mergând pe urmele Sale, trebuie mai întăi să ne smerim pe noi înșine, să curmăm din noi orice pornire spre răutate.
Împărăția lui Dumnezeu nu se poate înscăuna într-un suflet tulburat. În viforniță nu suflă Duhul lui Dumnezeu!
E greu să ții piept unei furtuni sufletești, care, de cele mai multe ori, se iscă pe neașteptate, iar dacă sufletul nu este pregătit s-o înfrunte, rămâne slab și în bătaia vântului.
Se cuvine să fim pregătiți și, îndată ce începe furtuna, să ne îndreptăm către Cel pe Care L-au trezit Apostolii, când valurile amenințau corabia. „Atunci s-a ridicat, a certat valurile și marea și s-a făcut liniște mare” (Matei 8, 26).
Făcându-se liniște și în sufletul nostru, să se arate în el chipul blândului Mântuitor!
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia