Sfatul zilei de 18 aprilie
Curățirea sufletului
„Vreau, curățește-mă!” (Marcu 1, 41)
Pe stradă, la o gură de canal, se adună apă murdară, tulbure, apa de ploaie, amestecată cu gunoaie și cu pământ, prefăcându-se într-o știoalnă mâloasă. Dar o rază de soare, venită din tăria soarelui, a ajuns pe pământ, luând cu sine, cu iubitoare precauție, o picătură de apă tulbure, ducând-o undeva sus, pe un pisc de munte acoperit de zăpadă. Acolo, acea picătură, cuprinsă de lumina soarelui, bucurându-se de căldura lui și de aerul de munte, în mijlocul albelor zăpezi, s-a prefăcut ea însăși într-un fulg de zăpadă imaculat, cu o strălucire de diamant, reflectând razele limpezi ale soarelui.
Necurăția pământească, mâzga păcatului, duhoarea sufocantă a patimilor ruinătoare întunecă, întinează, înăbușă sufletul omului, face să se stingă în el scânteia dumnezeiască.
Ea zace în rău și în beznă asemenea acelei picături tulburi de ploaie de la gura canalului, dar atotputernica iubire a lui Dumnezeu, prin harul Său, asemenea unei raze de soare, străpunge întunericul, învinge puterea păcatului și, fără să se scârbească de sufletul căzut, se sălășuiește în el, îi dă căldură, îi dă viață, îl ridică de pe pământ; sărmana inimă amenințată de pierzanie, întunecată, amorțită, se deșteaptă, se nasc în ea avânturi proaspete, sete și foame duhovnicească, dor de patria cerească.
Privirea începe să caute spre înălțimi, spre lumina cerească, o avidă speranță începe să umple sufletul păcătos iar Duhul lui Dumnezeu  cel atotputernic și atotbiruitor îl atrage spre Dumnezeu ca spre Izvorul Harului și al Adevărului! Puțin câte puțin viața lui Hristos pătrunde în inima păcătoasă, o face să renască, o curăță și o spală cu Sângele Mielului, o face mai albă ca zăpada, iar sufletul, strălucind de bucurie, intră în locașul luminii veșnice și al  nesfârșitei fericiri.

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia