de Cristian Stavriu | Vizionări: 2811
Sfatul zilei de 4 iulie
Cele cerești și cele pământești
„Doamne, bine ne este să fim aici; dacă vrei, voi face aici trei colibe. (Matei 17, 21)
În clipele când Domnul ne umple sufletul de conștiința vie a apropierii Sale, a milostivirii Sale, a ajutorului Său și a nemărginitei noastre nimicnicii, când, în timpul unei rugăciuni făcute cu ardoare sau al primirii Sfintelor Taine, începem să ne simțim deasupra celor pământești și mai aproape de cer, apare în noi dorința și necesitatea de a permanentiza acea stare sufletească. Ni se pare că n-ar mai trebui să revenim la cele pământești.
Dar o asemenea dispoziție minunată nu poate dura mult timp, ar fi o prea mare fericire pentru sufletul nostru.
Când viața, cu loviturile ei inevitabile, cu ispitele și cu deșertăciunile ei, ne face să ne trezim din această fericire, nu trebuie să ne întristăm din cale afară și cu atât mai puțin să ne supărăm.
Domnul ne va duce iarăși pe Tabor, ne va trimite din nou harul Său, când Îi vom simți tot mai mult lipsa. Iar relațiile cu oamenii, îndeletnicirile pământești nu ne vor putea îndepărta de El, așa cum înclinăm să credem uneori.
Dimpotrivă, în asemena situații avem nevoie de un pic de cer, pe care să-l simțim în tot ceea ce facem în viața de toate zilele, printre semenii noștri; de o părticică din acea stare de suflet care purifică și înnoiește totul, chiar și lucrurile pe care abia dacă le luăm în seamă.
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia