de Cristian Stavriu | Vizionări: 2299
Sfatul zilei de 27 ianuarie
Ce punem la temelie?
„Și a căzut ploaia și au venit puhoaiele, și-au suflat vânturile și-au izbit în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă” (Matei 7,25)
Odată, într-o minunată dimineață de primăvară, două păsărele căutau un loc unde să-și așeze cuiburile. Una dintre ele și-a ales un loc foarte frumos, aflat între ramurile unui arbore cu o coroană bogată. În aer adiau miresme de frunze fragede, în apropiere susura un pârâiaș, soarele răspândea ziua raze vesele, noaptea sclipeau pe cer puzderie de stele.
Dintr-o dată însă, în toiul nopții, s-a iscat o furtună, pârâul s-a prefăcut într-un torent furios, apele și-au ieșit din matcă, au inundat împrejurimile până hăt, departe, spulberând totul în cale. Copacul a fost smuls din rădăcini, cuibul distrus, din culcușul cald al sărmanei păsări n-a mai rămas nimic. Și-l făcuse prea aproape de pământ, contând doar zilele însorite și pe nopțile calme, cu cer însetelat.Celaltă pasăre s-a ridicat la o înălțime greu de atins, făcându-și cuibul într-un defileu sălbatic, pe o stâncă, înaltă.
Curând acolo avea să se înfiripe o nouă viață, cuibul umplându-se de puișori. Furtuna a bântuit pe undeva, jos, în vale, a trecut pe lângă stâncă, fără să-i fi atins vârful, iar dimineața, când soarele a strălucit din nou, cuibul cel cald era la locul lui, nestrămutat și neamenințat de nicio primejdie.
Noi unde ne-am făcut cuib? Ce gânduri și simțăminte i-am pus temelie?
Stă oare sufletul nostru pe piatra nestrămutată a credinței, gata să țină piept tuturor încercărilor și ispitelor?
Sau ne-am construit casa pe nisip, expunând-o unei prăbușiri catrastrofale? „O altă temelie nu poate nimeni să pună în afara celei puse, care este Iisus Hristos” (I Corinteni 3, 11).
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia
