de Cristian Stavriu | Vizionări: 3242
Sfatul zilei de 25 aprilie
Blândețe și răbdare
„Rodesc întru răbdare”. (Luca 8, 15)
Nimeni nu dobândește experiența vieții îndată. Vor trebui să treacă mulți ani până se va smeri voința noastră nesupusă, până ni se va înmuia împietrirea inimii și până iritarea ni se preface în blândețe sau până ni se va pune „paza gurii”, care, de cele mai multe ori, se dedă unei inutile și nocive pălăvrăgeli. Creșterea spirituală a sufletului omenesc se produce treptat, așa cum „pământul rodește de la sine, mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic” (Marcu 4, 28).
Toate la timpul lor. O așteptare răbdătoare și calmă, care ne poate ușura viața, devine obligatorie, fiindcă numai așa Dumnezeu poate să ne facă să dăm roade.
Să nu ne agităm, să nu ne văicărim, dacă nu reușim să schimbăm ceva. Pe toate să le facem cu duhul blândeții, privind cu detașare eventualele insuccese de pe parcurs, cu convingerea că orice eșec își are partea lui pozitivă. Încercările și inscucesele să ne fie spre folos și să ne aducă pace în suflet. A aduce roade întru răbdare înseamnă a încredința în mâinile lui Dumnezeu consecințele acțiunilor și demersurilor noastre. Semănătorul aruncă sămânța, pământul o primește, omul speră să obțină o recoltă mulțumitoare. Seamănă cu speranță, dar știe că succesul este la mâna lui Dumnezeu. Secerișul nu trebuie grăbit. Să nu scormonim, odată și încă odată, sămânța ascunsă în măruntaielel pământului. Uneori nu trebuie să faci nimic altceva decât să stai și să aștepți cu răbdare și speranță. Monica, mama Fericitului Agustin, a așteptat vreme de patruzeci de ani roadele rugăciunilor sale, până când fiul său a trecut de la păgânsim la creștinism, întorcându-se spre Dumnezeu.
La timpul hotărât de Dumnezeu acest rod s-a părguit minunat, spre bucuria ei și spre slava lui Dumnezeu.
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia
