Sfatul Zilei de 4 aprilie
Întărirea credinței
„Sporește-ne credința.” (Luca 17, 5)
Se cuvine să ne mărturisim credința în fiecare zi și în fiecare ceas. Ca să facem aceasta, nu e nevoie să o declarăm în cuvinte, să o predicăm sau să o predăm ca pe o lecție. Cea mai bună predică se face prin exemplul vieții, prin fapte, prin relațiile cu cei din jur.
Firește, trebuie să fim conștienți că avem nevoie de credință puternică și că o asemenea credință ne este necesară pentru a ține piept obstacolelor care ar putea să ne apară în cale. Ți-e groază să te gândești cât de firavă este credința oamenilor. Cât de săracă, cât de rece și cât de dispuși sunt oamenii să se lepede de ea!
Totuși, niciun fel de demonstrații, niciun fel de raționamente filosofice nu pot rămâne în picioare în fața unei credințe adevărate. „Aceasta-i biruința care a biruit lumea: credința noastră” (I Ioan 5, 4).
După faptele noastre ne vor cunoaște; să rămânem nestrămutați în dorința noastră de a trăi după credința noastră, să nu ne scadă credința din nelucrare și sterpiciune. Simțindu-ne neputința în clipele de îndoială și de slăbiciune, să-L rugăm neobosit pe Părintele nostru ceresc: „sporește credința noastră!”
Rugându-ne pentru aceasta trebuie să punem în lucrare toate cele primite de la Dumnezeu, făcându-le să sporească și să capete tărie.
Credința atrage după sine ascultarea, iar din ascultare sporește credința.
Cunoștința și încrederea se nasc tot din credință. Pornind la drum, faci primii pași șovăielnic și cu timiditate, curajul și încrederea îți vin fără să-ți dai seama, sporesc mereu, te fac să capeți experiență și să acumulezi cunoștințte. Pășești cu mai multă încredere și siguranță, simți pământul solid și ferm sub picioare, poți spune fără urmă de ezitare: „Știu în Cine mi-am pus credința” (II Timotei 1, 12)

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia