Continuarea articolului: Adventisti, Femeia Adventista, Mileristi, Sambetisti
A doua constatare ce se aduce lui Hellen White vine din marele număr de texte plagiate după alți autori, fără cea mai mică menționare. Cei interesați pot găsi comparații amănunțite între textele din Spiritul profeției și Advent Herald, Tragedia Veacurilor și Advent Harbinger, Manuscript Release și Advent Shield etc., care dovedesc limpede ,,copierea” aproape cuvânt cu cuvânt a unor texte milleriste (dar nu numai) în lucrările ,,inspirate” (cum le cred adventiștii) ale lui Hellen White.
Ambele contestații sunt, după cum am văzut și vom mai vedea, adevărate. Dar alături de acestea sunt și altele, asupra cărora nu mai insistăm acum.
Se vede astfel că Hellen White era o femeie răzvrătită împotiva rânduielilor dumnezeiești și sigură – fără sfătuirea cea mântuitoare – că ,,inspirația” ei e de sus.(4). Totuși considera necesar și să o ,,completeze” cu texte ,,împrumutate” fără acordul autorilor și fără mărturisirea împrumutului...Este limpede ce fel de călăuzire asigură ea celor care fac greșeala s-o urmeze.
Trecând însă peste acest sumbru personaj, să observăm că nici între neoprotestanții și protestanții americani religia adventistă nu a fost socotită, până în anii ”50, ca religie creștină. Doar după ce doi cercetători americani, Grey Barnhouse și Walter Martin, au declarat că Advenismul de Ziua a Șaptea ,,ar putea fi” considerat ,,nu un cult anti-creștin, ci doar o mișcare creștină oarecum heterodoxă (adică, ce se depărtează de la doctrinele fundamentale ale Creștinismului)”, unii dintre protestanți și-au schimbat opinia. Pentru cei mai mulți însă, imaginea Adventismului de Ziua a Șaptea rămâne aceeași ca în vechime: cult străin de creștinism. Și, de fapt, așa și este. Desigur, ,,depărtați de la doctrinele fundamentale ale Creștinismului” sunt toți ereticii, nu doar adventiștii. Dar este foarte sugestiv pentru adâncimea rătăcirii adventiste faptul că nici măcar ceilalți sectanți nu i-au putut - și, în majoritate, nici acum nu pot – să-i accepte ca religie ,,creștină”, deoarece caracterul anti-creștin al adventismului de ziua a șaptea este mult pre limpede. (5).
Dar, dincolo de ce spun alții, să vedem ce spun adventiștii despre ei înșiși. Și să auzim întâi cum își mărturisesc propria apariție, ca să vedem dacă sunt sau nu creștini:
,,De la început, denominațiunea Adventistă de Ziua a Șaptea și-a anunțat poziția după cum urmează: ,,Noi, subsemnații, ne asociem ca biserică, adoptând numele de Adventiști de Ziua a Șaptea și angajându-ne prin legământ să păzim poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”, (J.Loughborough, The Great Second Advent Movement, p.352)
,,Ne asociem ca biserică!!! Nu tu continuare a bisericii întemeiate de Hristos, nu tu unitate cu primele veacuri creștine, nu tu legătură cu Duhul Sfânt și Cincizecimea... ,,Ne ascociem ca biserică”!

Oare cum sună aceste cuvinte în lumina Sfintelor și Dumnezeieștilor Scripturi?

Oare se pot apuca niște ,,subsemnați” să formeaze o biserică, să se asocieze ca biserică, adoptând un nume oarecare – fără nici o legătură cu Scriptura, de fapt - și pretinzând că se angajează prin legământ să păzească niște porunci și o credință care vorbesc despre o ,,Biserică întemeiată de Hristos”? (6).
Acea Biserică a fost întemeiată de Hristos în vremea venirii Sale în lume, iar după Înălțarea Sa la cer Duhul Sfânt o declara prin Sfântul Apostol Pavel Biseica Dumnezeului cel viu, stâlp și temelia a adevărului (I Timotei 3, 15). Unde a dispărut această biserică, stâlp și temelie a adevărului, până la ,,asocierea” adventiștilor? Că pe de-o parte, un stâlp trebuie să fie întreg, nu întrerupt, nu stalactită sau stalagmită, că atunci numai e stâlp și nu mai poate susține nimic (și cu atât mai puțin adevărul!). Iar pe de altă parte, nu a existat în istorie nici un cult care să aibă învățătura de credință adventistă. Și, de fapt, dacă citinm Sfânta Scriptură, vom vedea că nici nu există vreo legătură între ei și Hristos, decât prin faptul că Hristos a prorocit despre cei ca ei zicând: Mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții, și se vor urâ unii pe alții. Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți. (Matei 24, 10-11).
La fel sunt și aceste grupări religioase, făcute de oameni după voia lor, iar nu întemeiate de Dumnezeu.
Oare Biserica este o ,,asociație” de oameni, formată de ei, când au vrut ei? Oare nu este ,,Trupul lui Hristos” zidit de Dumnezeu și dat de Dumnezeu la plinirea vremii? Citiți în Sfânta Scriptură și veți vedea că pe Hristos nu oamenii (subsemnați ori nu) L-au adus în lume, ci Dumnezeu L-a dat cap bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plinește toate întru toți (Efeseni 1, 22-23). Și atunci cum îi vom numi pe cei ce au pretenția că se substituie lui Dumnezeu și ,,se asociază” într-o așa-zisă ,,biserică”? Cum vom numi pe cei ce pretind că respectă credința lui Hristos, dar, după cum am văzut, o batjocoresc? Eretici sau sectanți, desigur. Tot una e.
Dar faptul că este vorba de grupări omenești fără suport dumnezeiesc se vede și din schimbările de credință ce au loc în cadrul sectelor, ca și din faptul că așa-zisa lor credință contrazice de fapt Sfânta Scriptură (Biblia). Și vom vedea aceasta cu claritate.

Să lămurim însă, în primul rând, altă problemă: în ce cred adventiștii?
Deși vom analiza mai jos părerile lor principale în lumina adevărului, pe rând și mai pe larg, dăm și aici câteva repere.
Astfel, adventiștii consideră că punctul central și suprem al învățăturii biblice îl constituie...cele zece porunci!
Ei le privesc pe acestea ca pe legea supremă și le interpretează – după cum spun chiar ei – în sensul lor ,,literar și evident”. (Evident pentru cine? Ei între ei nu s-au înțeles asupra acestui sens ,,evident”, motiv pentru care s-au și despărțit unii de alții în mai multe secte.) De fapt, acest obicei de a separa o parte din Cuvântul lui Dumnezeu și a-i declara o autoritate superioară în comparație cu restul Dumnezeiștilor Scripturi, este tipic pentru eretici. Și în cazul de față, ,,autoritatea supremă” a celor zece porunci este de fapt o amăgire. Și a crede că cele zece porunci ,,acoperă datoria omului față de Dumnezeu și semenii săi” cum spun acești rătăciți – este, de asemena, o amăgire cumplită. Sfântul Apostol Pavel spune creștinilor foarte clar, în Duhul Sfânt, că: Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm prin credință; iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză (Galateni 3, 24-25). Iar Fiul Dumnezeu ne-a spus și el că ne dă Lege nouă, pe care suntem datori s-o respectăm pentru a ne număra printre cei aleși ai Săi! (Ioan 13, 34)
Deci creștinii nu mai sunt sub Legea Veche, ci sub Legea Nouă, sub Legea lui Hristos. Dacă Legea Veche nu ar fi fost doar ,,bună și dreaptă”, ci și suficientă pentru mântuire, ,,acoperind datoria omului față de Dumnezeu și semenii lui” nu era nevoie de Legea Nouă. Iar dacă a venit Legea Nouă, Legea Noului Testament, pecetluită cu sângele lui Hristos, nu mai suntem sub Legea Veche! Și cu atât mai mult nu o putem considera nici pe ea și mai ales mică parte a ei, ,,autoritate supremă”, anulând importanța Cuvântului Fiului Omului. Dar de fapt nici adventiștii nu țin de Legea Veche, deoarece ea era călăuză spre Hristos (Gal.3, 24), iar scăzând autoritatea lui Hristos sub pretextul ținerii Legii, de fapt nici pe aceasta nu o țin!
Adventiștii, și în special adventiștii de ziua a șaptea – spre deosebire de alți neoprotestanți milenariști, din care mulți doar așteaptă cu nerăbdare ,,mileniul” care nu va veni niciodată -, adventiștii, deci, au o serie întreagă de reguli ,,vechi- testamentare”, abrogate pentru toți creștinii adevărați, dar pe care ei le țin. Și se consideră touși creștini, deși cred în Hellen White mai mult ca în Hristos, după cum vom vedea mai jos, iar pe deasupra peste tot critică purtarea ,,Bisericii creștine” sau a ,,bisericilor creștine” (de care, dacă ar fi creștini, ar ține și ei).
Trebuie să subliniem iar și iar faptul că sectele, inclusiv cele adventiste, sunt multe și variate, atât de variate încât nici enciclopediile nu ajung să le cuprindă pe toate. Aceasta deoarece sectele se bazează pe trufia unor oameni, iar oamenii sunt mulți și variați. De aceea, există și multe secte ,,milinariste” și ,,adventiste”, care așteaptă ,,venirea grabnică a Domnului” și ,,mileniul păcii”. Pentru unele, aceste idei sunt centrale, iar pentru altele secundare. Printre cei ,,axați” – sau mai curând dezaxați – pe ideile milenariste se numără în primul rând feluritele secte adventiste și milenariste clasice, ca milleriștii. Dar și acestea, ca și multe alte secte, au aceeași învățătură mincinoasă a ,,mileniului” și chiar și o asemănătoare și bolnăvicioasă preocupare pentru data venirii Domnului. Așa sunt, de exemplu, iehoviștii, care au stabilit și ei de vreo șase-șapte ori data venirii Domnului, greșind, desigur de fiecare dată.
Adventiștii, care ,,s-au fript” și cu aceste ,,calcule de nenumărate ori, s-au resemnat în final – cel puțin din punct de vedere oficial – la o așteptare ,,nedeterminată”, deși în fiecare zi precizează că ,,sfârșitul este foarte apropae” și că ,,profețiile privind sfârșitul s-au împlinit”. Deși, dacă era așa, dacă s-au împlinit aceste profeții, trebuia de mult să vină sfârșitul lumii, că doar de mai bine de 150 de ani ei spun asta tot timpul. Desigur, creștinii adevărați știu că va veni și sfârșitul lumii, și Fiul lui Dumnezeu în Slava Sa, dar nu se străduiesc să ghicească data, ci să trăiască în priveghere permanentă, după porunca lui Dumnezeu. Dar despre aceste lucruri vom vorbi și mai jos.
Printre minciunile comune atât adventiștilor, cât și altor secte neoprtotestante se numără și respingerea preoției creștine autentice care este înlocuită cu o așa-zisă preoție generală și ideea absurdă că te poți mântui și fără a face nici o faptă bună.
Totodată, adventiștii sunt și iconoclaști, adică dușmani declarați ai sfintelor icoane, împotiva cărora manifestă o fariseică obsesie. Și despre acestea vom vorbi mai jos.
Altă învățătură rătăcită a acestor sectanți adventiști este ținerea zilei a șaptea, Sâmbăta sau ,,Sabatul” cum îi zic ei în locul zilei de Duminică, ziua Învierii lui Hristos.
De la acest obicei ei au primit și porecla de ,,sâmbetiști”. De altfel, așa cum am văzut, de când s-a organizat mai bine această sectă și-a luat numele de ,,Adventiști de ziua a șaptea”, mărturisindu-și pe față greșita învățătură.
De această rătăcire ne vom ocupa imediat.

Lumina Adevărului – preot Mihai-Andrei Aldea – Editura Christiana Bucuresti 2007

(4) – Ea chiar cerea să fie ,,cercetate” textele ei pentru a li se dovedi inspirația sau lipsa de inspirație. Doar că această ,,cercetare” a fost totdeauna declarată nulă dacă a dus la alte concluzii decât cele obligatorii pentru sectă. Niciodată nu s-au acceptat criticile, chiar dacă au venit chiar de la inspiratorii inițiali ai adventismului, ca de exemplu Miller.

(5) – Același lucru este de altfel valabil și pentru alte secte, care ajung la o dușmănie fățișă față de creștinism ca noțiune. Astfel, iehoviștii au proclamat demult, în ,,Mesajul speranței”, că ,, în creștinătate...oamenii se cufundaseră în întuneric”, căci ,,creștinătatea nu se scaldă în lumina adevărului ceresc și a favorii divine! (sic!) singura soluție fiind ca oamenii sinceri să abandoneze creștinătatea!!! Cu toate acestea, dacă declari public faptul că iehoviștii nu sunt creștini, te vor contrazice cu furie, nu pentru că ar fi, ci pentru că vădirea unui asemena adevăr le-ar dăuna mult activității de convertire a Românilor. În aceeași postură sunt multe alte secte, începînd cu mormonii și bahaii și terminând cu scientologii și alte asemena grupări neo-păgâne.

(6) – Faptele apostolilor 20, 28; Matei 21, 42; Romani 9, 33 și 12, 5; Efeseni 1, 22-23; 2, 20 și 5, 30-32; I Corinteni 6, 11; I Timotei 3, 15; II Corinteni 6, 16; Coloseni 1, 18-24 etc. etc. etc.