Înșelarea ne paște la tot pasul dacă nu vrem să cercetăm cu mai multă atenție viața duhovnicească pe care o ducem. Sfinții Părinți ne avertizează despre faptul că la vremea de pe urmă oamenii în majoritatea lor vor trăi în înșelare. Sfântul Teofan Zăvorâtul, legându-se de pilda smochinului neroditor și judecând din perspectiva unuia care cunoaște prin Duhul Sfânt trăirea cea autentică, ne avertizează și ne face să înțelegem ce avem de făcut în așa fel încât să depistăm dacă viețuim greșit. Adesea creștinul se lipește de formalism, de o viețuire bazată mai mult pe formă decât pe fond. Avem nevoie sa construim forma ca apoi să o încărcăm cu fond. Așa se procedează la zidirea unei temelii - din lemne și cofraje facem forma în care mai târziu urmează să punem betonul. Același lucru trebuie să facem și noi, avem nevoie și de formă și de fond pentru a avea o fundație temeinică.

Smochinul acoperit de frunze este arătos la vedere, dar nu s-a învrednicit de bunăvoința Domnului, fiindcă nu avea roade; iar roade nu avea fiindcă nu avea putere lăuntrică de rodire. Câți asemenea smochini nu sunt în viața duhovnicească! La arătare totul e frumos, dar înăuntru, gol. Sunt oameni cumpăniți, cinstiți și toate faptele creștinești le împlinesc; dar duhul vieții în Hristos Iisus nu-l au; ca atare, nu au roade vii, iar ceea ce e în ei doar pare roadă, însă nu este.
Dar în ce stă duhul vieții în Hristos Iisus? La asta vom răspunde: o parte e de la Domnul, o parte e de la noi. De la Domnul este puterea de rodire în sine; al nostru este doar locașul primitor al acestei puteri. Pentru acesta din urmă să te îngrijești mai mult.

Rădăcina este simțirea că fără Domnul pieri, și te prăpădești. Astfel vei dobîndi în toată viața ta, în toate faptele și ostenelile tale, inimă înfrîntă și smerită. Mai departe, dat fiind că viitorul este necunoscut, iar vrăjmașii sunt mulți și poticnirea este cu putință în orice clipă, vin frica și cutremurul care însoțesc lucrarea mântuirii, împreună cu strigarea neâncetată: „cu judecățiile pe care le știi, mântuiește-mă”.

Vai celui care se reazămă pe altceva decât pe Domnul; vai și celui care s-a ostenit pentru altceva decât pentru Domnul!

Întreabă-te pe tine însuți, omule care te-ai ostenit cu faptele socotite ca bineplăcute lui Dumnezeu: pentru cine te-ai ostenit? Dacă din partea conștiinței vei primi răspunsul plin îndrăznire: „Doar pentru Domnul”, e bine; dacă nu, îți clădești casa pe nisip. Iată câteva lămuriri privitoare la duhul roditor lăuntric. După acest îndreptar cugetă și în celelalte privințe!

Sfântul Teofan Zăvorâtul - Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Editura Sophia, București 1999 (Efes. 2, 19; 3, 7; Mc. 11, 11-23)
Colecția Părinți Ruși