Avem mai jos continuarea articolului Rabdarea in ISPITA - Gheron Iosif!
Iată, fratelui celui puternic duhovnicul i-a dat sarcină grea și o duce, îndurând pe cel ispitit. Ție, slab fiind, ți-a dat cea mai mică sarcină. Arată răbdare ca să devii și tu puternic, să poți îndura și tu alături pe cel demonizat. Să-l poți suporta, să-l slujești, să-l rabzi. Mare virtute este aceasta! Știi ce înseamnă să porți în spate și să înduri un nebun?
La noi a venit un nebun și mi-a fost milă să-l alung. De peste tot îl izgoneau. L-am primit să se odihnească un pic, să se încălzească inima lui de om. Și ce crezi, după aceea? L-am pus la post greu, aducându-mi aminte ce spune Domnul: „Neamul acesta cu nimic nu iese, fără numai cu rugăciune și cu post”.
Într-o bună zi, noi eram toți afară și acesta a închis toate ușile și ferestrelel chiliei și ne-a lăsat afară. Ne-am rugat îndelung de el să ne deschidă, dar în zadar. Ce era de făcut? Am adus un meșter care a scos niște scânduri și am deschis. A ieșit afară.
- „Măi omule, - îi zic – de ce ai încuiat și ne-ai lăsat afară?
-Pentru că – zice – aveam înăuntru ceapă și cartofi și voiam să postesc singur, să mănânc numai ceapă și cartofi!”
După puțin timp s-a făcut bine, dar a plecat și iarăși a intrat demonul în el. De trei ori a venit, și numai ce se făcea bine, pleca și iarăși înnebunea și-l stăpâneau diavolii. Acum este la spital.
Tu ai grijă să nu disprețuiești pe vreunul dintre cei mici, neînsemnați și slabi, dintre cei de nimic ai lumii. Pentru că acest dispreț și jignirea aceasta nu se oprește la acești nefericiți, ci urcă prin aceștia la Făcătorul și Ziditorul lor, al cărui chip sunt toți. Și te vei mira foarte în ziua aceea, văzând că se odihnește Duhul Sfânt al lui Dumnezeu mai mult în inima acelora decât a ta.
Eu am slăbit foarte mult. Sunt ca un slăbănog. Nu mai pot face nici zece pași. Vă rog mult să vă rugați pentru mine, pentru că am multe suflete care caută la mine spijin și ajutor. Și credeți-mă, părinților și fraților, că pentru fiecare suflet care este ajutat duc și eu războiul pe care îl are.
De aceea și duhovnicul nostru este mereu bolnav. Pentru că slăbește mult din cauza oboselii minții și a ispitelor pe care le suferă pentru voi toți.
De aceea, să nu spui, fiul meu, lucrul acela pe care îi spune demonul, că părintele duhovnic nu ia în seamă cuvântul tău sau osteneala ta și nevoile tale. Cum este posibil să nu ia în seamă toate acestea acela care suferă pentru voi toți?
Ai grijă! Alungă gândul acesta și ai răbdare. Dumnezeu va vedea voința ta cea bună și va ușura osteneala ta. Primește ispita și nu învinui pe unul și pe celălalt. Când nu înduri o încercare sau alta și învinuiești pe ceilalți, pentru că Domnul este Cel care ni le dă, El Însuși va fi Cel care ne va pedepsi și ne va certa. Și află că nimeni dintre oameni nu poate să pedepsească așa cum pedepsește Dumnezeu Cel Atotputernic. De aceea, fiul meu, ”luați aminte, nu cumva să se mânie Stăpânul tuturor”.
Iubiți voia Acestuia și purtați cele ce vin asupra voastră ca fiind ale voastre, ca nu cumva să se întâmple să ne dea sărăciei sufletești și grăirii de rău.
Și când iarăși vei greși și vei cădea, iarăși căiește-te. Nu deznădăjdui. Dă-ți curaj și nădejde ție însuți. Spune: ”Iartă-mă, Doamne Hristoase, căci mă căiesc”. Să nu spui: ”NU-mi rămâne decât mânia lui Dumnezeu”.
Oameni suntem! Nu fii scârbit de frații tăi.
Poartă greșelile lor, ca și ei să le poarte pe ale tale. Iubește-i ca să te iubească și ei pe tine și rabdă-i ca să te rabde și ei pe tine. Fii bun și toți vor fi buni cu tine. Spune-ți patimile și vei vedea pe mulți având evlavie nu numai la cuvintele tale, dar și la semnul pe care-l faci cu privirea.
Despre ascultările de care îmi scrii, dacă sunt multe și nu poți să le împlinești și-ți aduc tulburare, rog și eu pe duhovnicul tău să te ușureze, să nu le faci murmurând. Cât despre celelalte câte îmi scrii, un lucru arăți: că ai multă slavă deșartă.
Pentru aceasta fă-te mort, să te calce în picioare. Fă-te pâmânt. Lovește-te, urăște-te ca pe un neândurător dușman. Urăște-te cu ură desăvârșită. Pentru că dacă nu o vei răpune, te va răpune ea.
Îndrăznește, nu-ți fie milă de tine. Cu harul lui Dumnezeu, ei te țin. Dar îți aduc aminte și cuvintele Părinților, care spun: ”Dacă nu verși sânge, nu primești Duh”.
Nu te socoti om, atunci când nu primești har dumnezeiesc. Fără har, în zadar ne-am născut oameni pe această lume. Atât cât am reușit curățirea sufletului și luminarea, pe care am primit-o fiecare dintre noi aici, tot atât vom vedea pe Hristos de aproape, de clar, ne vom bucura de mireasma Acestuia și a celorlați și vom tresălta de bucurie și mai mult.
Ia aminte, nu te socoti om atunci când nu primești har.

Mărturiii din viața monahală – Gheron Iosif

1. Despre Rugaciune si cum il putem afla pe Dumnezeu

2. Lupta, Ispitele, Ascultarea, Rabdarea

3. Despre Rugaciunea Mintii - Cuv.Gheron Iosif

4. Nimeni nu afla RUGACIUNEA fara atentie si trezvie

5. Ce sa faci in timpul luptei!

6. Mania fata de cei impietriti

7. Rabdarea in ISPITA